Cu doar șase luni înainte de prăbușirea regimului comunist, România omagia centenarul morții lui Mihai Eminescu.

Între 8 și 18 iunie 1989, la Botoșani, Iași, Râmnicu Vâlcea și București, scriitori din țară și din străinătate se întâlneau sub semnul poetului național, într-o atmosferă festivă, încărcată de solemnitate culturală. În spatele discursurilor oficiale și al recitalurilor, Securitatea își făcea datoria.

Într-o postare publicată cu ocazia omagierii lui Mihai Eminescu, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) readuce în atenție documente care arată cum un eveniment cultural a devenit, pentru autorități, un potențial focar de „pericol ideologic”. Prezența scriitorilor străini, inclusiv din țări capitaliste, dar mai ales a celor din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, a pus aparatul de supraveghere în stare de alertă.

Dosarele Securității surprind cu minuțiozitate nu festivismul oficial, ci momentele de emoție autentică. Într-o noapte de iunie, scriitorii din Chișinău și Cernăuți au propus un priveghi. Adunați într-o cameră de hotel, aproximativ 50 de oameni au recitat poezie, au vorbit despre Eminescu și au plâns. Basarabenii au spus, în cor, „Doina”, iar Grigore Vieru a rostit cuvintele care aveau să fie consemnate ca un semnal de alarmă: „Eminescu este al nostru”. Replica venită din partea Mariei Vilceanu – „Nu Eminescu este al vostru, ci voi sunteți ai noștri” – a transformat momentul într-o declarație de apartenență care depășea granițele impuse de regim.

Citiți continuarea pe PressHub.ro.