„Situația din România este extrem de gravă. Informațiile disponibile arată că numărul victimelor din Timișoara este de cel puțin 400. Comisia își exprimă consternarea în fața celei mai recente, dar și celei mai crude dovezi a abuzurilor asupra drepturilor omului ale actualului regim din România, care încalcă atât obligațiile internaționale, cât și valori universale ale umanității”, se arată într-o declarație de presă a Comisiei din 20 decembrie 1989.

Executivul european își exprima atunci și îngrijorarea privind lipsa de progres a României în privința reformelor politice și a liberalizării economiei.

În 20 decembrie, revolta din Timișoara luase deja o amploare, fabricile din oraș declanșaseră greva generală și se înființa prima mișcare politică anticomunistă, la câteva zile după ce forțele armate trăseseră în manifestanți pe străzi. În următoarele zile, mișcări de protest se declanșează în toată țara și regimul Ceaușescu va cădea, dar UE nu avea de unde ști cum va evolua mișcarea de protest.

Cu o zi înainte, reprezentanții celor 12 state care formau la acea dată Comunitatea Economică Europeană (CEE) se întâlneau pentru a discuta situația din România și măsurile care se impuneau. Dar noile informații venite dinspre România - Ceaușescu încercase să blocheze orice comunicații cu exteriorul, inclusiv transporturile internaționale - au determinat o ședință urgentă a Comisiei pentru a discuta măsurile împotriva regimului.

Republica Socialistă România pornise discuții cu Comunitatea Europeană privind un nou acord de cooperare economică, dar negocierile fuseseră suspendate în aprilie 1989 de partea europeană. Dar în decembrie 1989 erau încă în vigoare acorduri anterioare, precum un acord comercial semnat în 1980 și alte înțelegeri de natură comercială.

Pentru a transmite regimului Ceaușescu mesajul de condamnare a represiunii revoltei, Comisia a decis să înghețe acordul dintre Comunitatea Europeană și România în 20 decembrie 1989. Ca urmare a acestei decizii, era anulată întrunirea comună anuală dintre cele două părți, programată pentru sfârșitul lui ianuarie sau începutul lui februarie, CEE nu mai făcea nicio concesie în materie de comerț, iar Comisia își anula toate misiunile la nivel tehnic ce urmau să viziteze România.

În același timp, Comisia își arăta disponibilitatea pentru a furniza ajutor umanitar refugiaților din România, în special celor aproximativ 25.000 de români aflați în Ungaria, în parteneriat cu autoritățile de la Budapesta și cu alte organizații internaționale.

De asemenea, Comisia transmitea că încurajează tranziția pașnică spre un sistem politic și economic pluralist și cu respectarea deplină a drepturilor omului.

După cum știm, tranziția nu a fost deloc pașnică, în acele zile din decembrie pierzându-și viața 1.142 de persoane, potrivit datelor Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor, iar 30 de ani mai târziu, UE încă ne împinge să aflăm adevărul despre ce s-a întâmplat în decembrie 1989.