Michaela Moua este o fostă jucătoare de baschet care a condus mai multe ONG-uri din Finlanda înainte de a lucra pentru ministerul justiției de la Helsinki. La începutul lunii mai, ea a fost numită primul coordonator antirasism al UE.

În noua dumneavoastră calitate, sunteți responsabilă de legătura dintre reprezentanții minorităților etnice sau rasiale și autoritățile europene. Care este obiectivul de atins până la sfârșitul mandatului?

În calitate de coordonator antirasism, sarcina mea este să asigur punerea în aplicare a Planului de acțiune antirasism. Voi fi în contact strâns cu organizațiile societății civile pentru a afla preocupările persoanelor din mediul minorităților etnice și pentru a transmite aceste preocupări Comisiei. De asemenea, voi interacționa cu statele membre, cu Parlamentul European și cu mediul academic pentru a consolida răspunsurile politice în domeniul antirasismului. Nu în ultimul rând, voi colabora cu alte servicii ale Comisiei pentru a pune în aplicare politica Comisiei privind prevenirea și combaterea rasismului.

Scopul meu este ca, până la sfârșitul mandatului meu, să fim în măsură să punem în aplicare în mod eficient planul de acțiune antirasism al UE. Vreau să creez schimbări pe teren.

Atunci când se elaborează politici, antirasismul trebuie luat în considerare - nu pot sublinia suficient acest lucru și cred că avem nevoie de o schimbare reală pentru ca acest lucru să se întâmple. Toate statele membre trebuie să adopte planurile lor naționale de acțiune împotriva rasismului, iar combaterea rasismului trebuie să fie o prioritate pe agendele lor. Îmi voi folosi mandatul pentru a construi un mecanism constructiv și permanent de colaborare cu societatea civilă care continuă să sprijine activitatea antirasism a Comisiei.

Toate domeniile de politică ale UE trebuie să ia în considerare planul antirasism și trebuie să vedem cum se intersectează. După cum puteți vedea, sunt multe de făcut, dar sunt încrezătoare că, până la sfârșitul mandatului meu, cadrul politicilor antirasism ale UE va fi privit ca un punct de referință în ceea ce privește elaborarea de politici antirasism.

Planul de acțiune al UE privind rasismul solicită colectarea de date fiabile despre rasă și etnie, cum s-ar putea face asta?

Prin planul de acțiune anti-rasism, UE a făcut pași importanți în lupta împotriva rasismului și pentru a schimba ceva cu adevărat. O bază importantă pentru a putea face acest lucru este de a avea date despre discriminare. Trebuie să știm unde ne aflăm. Așadar, colectarea datelor privind egalitatea defalcate pe origine rasială sau etnică este crucială. Fără a măsura și a cuantifica exact gradul de discriminare și inegalitățile din Europa, este foarte dificil să le abordăm în mod eficient.

În plus, datele exacte și comparabile sunt esențiale pentru a face vizibilă amploarea și natura discriminării suferite de grupurile marginalizate. De asemenea, acestea fac posibile crearea unor politici eficiente și direcționate. Cu date fiabile, factorii de decizie pot concepe, adapta, monitoriza și evalua mai bine politicile. Colectarea datelor poate părea tehnică și plictisitoare, dar pot sublinia că datele privind egalitatea sunt un instrument puternic în lupta împotriva rasismului, discriminării și excluderii.

Care sunt principalele domenii în care vedeți că statele membre rămân în urmă? 

Lupta împotriva rasismului înseamnă și combaterea discursul instigator la ură. Discursul instigator la ură și infracțiunile motivate de ură rasială sau etnică sunt ilegale în UE ca urmare a Deciziei-cadru privind rasismul și xenofobia. Cu toate acestea, discursul care instigă la ură este încă prezent, mai ales în mediul online. Pentru a preveni și contracara răspândirea online a discursurilor instigatoare, ilegale, UE a creat „Codul de conduită privind combaterea discursurilor instigatoare la ură ilegale, în mediul online”.

Zece platforme fac deja parte din aceasta și s-a dovedit a fi un instrument robust. Încurajez mai multe platforme online să se alăture acestui efort. În plus, Comisia intenționează să extindă lista infracțiunilor UE pentru a include infracțiuni motivate de ură și discursul instigator la ură.

Mai mult, Directiva serviciilor digitale propusă în 15 decembrie 2020 va introduce un cadru orizontal care stabilește obligațiile platformelor online de a acționa ferm și de a asigura siguranța și respectarea drepturilor fundamentale în spațiul online. Toate statele membre vor trebui să respecte aceste noi reguli.

Deci, multe se întâmplă deja și sunt planificate pentru viitor, dar ceea ce mă preocupă cu adevărat - și acum ajung la subiectul întrebării dumneavoastră cu privire la întârzierile din statele membre - este că nu toate codurile penale naționale incriminează corect discursurile care incită la ură și infracțiunile provocate de ura rasială.

Ar trebui să existe mai multe proceduri de infringement sau sancțiuni împotriva țărilor membre care nu reușesc să implementeze aceste măsuri?

Comisia a creat reguli, dar nu toate statele membre respectă aceste reguli. De aceea, depunem un efort uriaș pentru a ne asigura că toate statele membre încorporează eficient directivele UE în legislațiile lor naționale, în special în ceea ce privește definirea discursurilor care incită la ură sau criminalizarea infracțiunilor motivate de ură. Dacă dialogul și întâlnirile cu statele membre nu sunt suficiente, luăm măsuri legale și lansăm proceduri de încălcare a dreptului comunitar care pot duce la sancțiuni financiare.

În prezent, sunt în curs de desfășurare șapte proceduri de infringement pentru a ne asigura că statele membre incriminează discursul instigator la ură, inclusiv atunci când are loc online, precum și că infracțiunile motivate de ură sunt încorporate corect în legislația națională.

Multe ONG-uri critică lupta UE împotriva rasismului, susținând că strategia nu funcționează. Ar trebui să fie pus mai puțin accent pe discriminarea cauzată de unii indivizi și mai mult asupra structurilor care perpetuează prejudecățile?

Rasismul ar trebui abordat la toate nivelurile, de la cel interpersonal la cel structural, deoarece toate acestea sunt legate. Am lucrat și pentru și cu ONG-uri, așa că le cunosc opiniile. Frustrarea lor provine din concentrarea muncii pe nivelul final al rasismului, adică modul în care este afectat individul. Cu toate acestea, trebuie să remediem cauzele principale sau structurile care susțin și perpetuează aceste inegalități.

Planul de acțiune antirasism al Comisiei recunoaște, de asemenea, importanța combaterii rasismului structural pentru a realiza schimbări durabile. Recunoaște și că rasismul structural perpetuează barierele plasate în calea cetățenilor exclusiv din cauza originii lor rasiale sau etnice. În fiecare zi, persoane sunt afectate de rasism fie când își caută locuri de muncă, când au nevoie de asistență medicală, de locuințe, finanțare sau educație. Și, desigur, există și cazuri de violență. Rasismul structural este cea mai periculoasă formă de rasism, datorită mecanismului silențios în care operează. Este aproape invizibil, dar afectează în același timp dreptul unei persoane de a avea șanse egale.

După cazul George Floyd, și în Europa au revenit dezbaterile despre brutalitatea poliției. Ce se poate face pentru a ajuta și a stimula statele membre să lupte împotriva acestor aspecte existente în rândul forțelor de poliție?

Nu există loc pentru violență în Europa. Și nu există loc pentru rasism în Europa. Este datoria forțelor de ordine de a proteja cetățenii de violență și de a le asigura securitatea. Autoritățile naționale au competențe în materie de aplicare a legii, dar orice utilizare a forței trebuie întotdeauna exercitată în mod proporțional. Dacă există astfel de incidente, acestea trebuie abordate rapid, eficient și cu deplin respect pentru statul de drept și drepturile omului.

Este important să ne amintim că o poliție eficientă și respectarea drepturilor fundamentale sunt complementare. Prin intermediul grupului la nivel înalt pentru combaterea rasismului, xenofobiei și a altor forme de intoleranță, Comisia sprijină statele membre în prevenirea atitudinilor discriminatorii în cadrul forțelor de ordine. Sunt necesare abilități speciale pentru investigarea și urmărirea penală a infracțiunilor motivate de ură, iar victimele trebuie tratate corect și adecvat.

Cum intenționați să abordați pericolul de discriminare adus de digitalizare, mai ales când ne gândim că recunoașterea facială este deja utilizată în spațiul public în multe state membre? Cât de îngrijorată sunteți că procesul de reglementare este prea lent pentru a preveni efectele negative?

Tranziția digitală și dezvoltarea de noi tehnologii pot contribui la consolidarea luptei împotriva rasismului. Dar, desigur, trebuie să fim atenți, deoarece acestea pot aduce, de asemenea, noi provocări egalității rasiale și nediscriminării și egalității de șanse în general.

În 21 aprilie, Comisia a propus noi reguli și acțiuni privind inteligența artificială (AI), inclusiv recunoașterea facială. Aceste reguli subliniază că este foarte important ca sistemele AI să nu creeze sau să reproducă atitudini părtinitoare. De fapt, atunci când sunt proiectate și utilizate corespunzător, sistemele de inteligență artificială pot contribui la reducerea prejudecăților și a discriminării structurale existente. Dacă este construită corect, inteligența artificială poate duce în fapt la decizii nediscriminatorii, de exemplu în procesul de recrutare.

În conformitate cu noua legislație a UE, vor exista, de asemenea, reguli specifice de transparență în ceea ce privește recunoașterea automată a genului, sexualității, rasei / etnicității și dizabilităților. Am încredere că abordarea cuprinzătoare a UE oferă o protecție suficientă și că vom putea beneficia de aspectele benefice ale inteligenței artificiale.

Pentru o lungă perioadă, nu au existat nicio fel de referire la sclavia și istoria colonială a Europei. Ce cale ar trebui să ia instituțiile UE pentru a aborda colonialismul în comunicarea lor instituțională?

Trebuie să ne recunoaștem trecutul, care cu siguranță a fost marcat de inegalități de-a lungul istoriei, dacă vrem să luptăm împotriva rasismului și să atingem marele nostru obiectiv de a crea o Uniune a egalității.

Colonialismul, sclavia și Holocaustul sunt înglobate în istoria noastră și au consecințe profunde pentru societatea de astăzi. Trebuie să recunoaștem aceste rădăcini istorice ale rasismului dacă vrem să abordăm prejudecățile și stereotipurile. Asigurarea memoriei istorice este o parte importantă a încurajării incluziunii și a înțelegerii: în opinia mea, UE ar trebui, de exemplu, să marcheze în mod explicit zilele comemorative cheie legate de rasism, cum ar fi Ziua internațională pentru abolirea sclaviei, așa cum a propus Parlamentul European. În iulie 2020, Consiliul Europei a adoptat o recomandare prin care solicita includerea istoriei romilor și/sau a nomazilor în programele școlare și materialele didactice.

Există, de asemenea, programe de finanțare cu care susținem proiecte care urmăresc eliminarea barierelor și care încurajează incluziunea socială și participarea grupurilor subreprezentate și defavorizate. Aceste programe includ detalii referitoare la locul minorităților în societatea europeană și moștenirea istorică a colonialismului, precum Europa Creativă și programul Cetățenie, Egalitate, Drepturi și Valori.

(Traducerea și adaptarea: Bogdan Neagu)