”Întotdeauna am stat în prima bancă și subliniez acest lucru, că de obicei se întâmplă ca un elev de etnie romă să nu fie pus de prima dată în prima bancă, dar eu aveam o dizabilitate și aveam nevoie să fiu aproape de tablă. Aici chiar dacă eram în prima bancă, tot nu mă ajuta, pentru că clasele erau foarte mari și a existat o presiune. Profesorii care considerau că fac parte dintr-o familie de lăutari și în mentalul lor considerau că am bani și exista o presiune de a se oferi anumite daruri pentru a promova materia respectivă. Ceea ce m-a speriat la acea vreme- una era să fac eu o atenție unui profesor, dar una e să mergi strategic să faci presiune pe un copil și presiune psihologică, ca să promoveze: "Vezi că ai un 5, ești corigent”– păi cum puteai să fii cu 5 corigent?! Teoretic, nu erai, dar practic, aveau ei grijă să fii.  Atunci am zis că acolo nu era de mine.

Eu voiam să mă duc într-o școală unde să fiu evaluat după puterile mele. Nu eram un copil de 10, dar nici de 4. Am decis că trebuie să mă duc undeva unde nu mă cunoaște nimeni, nici că sunt copil de lăutar, nici de etnie romă. M-a avantajat faptul că nu eram nici atât de brunet. Am ales să mă transfer ca să văd care îmi este puterea și să îmi dau seama de ce sunt capabil de fapt, pas pe care nu-l regret nici în ziua de astăzi. Cei cinci ani petrecuți în acea școală au fost o experiență extraordinară și m-au dus la un nivel foarte înalt de pregătire pentru viață”.

...

”Dezrobirea romilor s-a făcut haotic, tipic românesc, fără nici un fel de măsură care să te împroprietărească sau să existe un proces imediat de a lua copiii să-i ducă la școală. Nu a fost așa, le-a dat drumul pe stradă și a spus: de azi vă descurcați. Mulți dintre ei s-au întors pentru că nu aveau cum să se descurce, alții au luat viața în piept și au reușit sau n-au reușit, mai greu de cuantificat.

Aceste măsuri sunt măsuri compensatorii, ținând cont de perioada sclaviei de 500 de ani, în care romii nu au avut drept, printre altele, la educație și atunci clar să s-a format un decalaj, generații întregi s-au descurcat în viață fără educație.

Ideea este că această perioadă neagră, a sclaviei are efecte și astăzi. În cazul familiilor de spoitori, noi generații întregi s-au descurcat fără școală și s-au descurcat bine, adică au trăit bine: aveau o casă, aveau o căruță, un cal, la nivelul acela al vremii. Până astăzi acesta este un efect al sclaviei și nu vorbim numai de spoitori, ci și la alte neamuri de romi. La lăutari e la fel, ca să poți să studiezi un instrument, nu în școală, ci acasă, tatăl copilului sau o altă persoană din comunitate, care e mai pricepută decât părintele respectivului, îl învață, însă trebuie să abandoneze școala, pentru că trebuie să acorde foarte multă atenție meseriei, meserie care îți va pune și o pâine pe masă, astfel încât nu mai e nevoie să te mai duci la școală. Lăutarii sunt dezvoltați intelectual și au un vocabular vast pentru că au o comunicare deschisă cu foarte multe tipuri de clase sociale. Dar asta nu înseamnă că mulți dintre ei au absolvit școala, de obicei sunt din mediul rural”.

Citiți interviul integral pe https://blog.activewatch.ro