Cântăreți care există doar în lumea digitală, chatboți programați pentru a-și face prieteni, rețele sociale din ce în ce mai personalizate, aplicații de editare foto în timp real.

Inteligența artificială, cândva cu un rol marginal în lumea științifică, este acum la îndemâna oricui, cu toate oportunitățile pe care le oferă, dar și cu riscuri și probleme etice. Grupa de vârstă cea mai expusă acestora este cea a nativilor digitali, relatează Rai News.

Conform datelor rezultate din cercetarea ''Era disconfortului'' realizată de INC - PR Agency Content First, în colaborare cu AstraRicerche cu patronajul Rai for Sustainability - ESG, peste 60% dintre italieni suferă de ani de zile de una sau mai multe tulburări psihologice.

Tinerii din Generația Z sunt cei mai expuși (75%), având mari dificultăți în a relaționa cu lumea.

Utilizarea din ce în ce mai frecventă a  rețelelor de socializare, adesea în relație cu utilizatori neidentificabili și în afara unei dimensiuni fizice a relațiilor, îi expune pe adolescenți la riscul unei comparații sociale excesive și la un conținut web negativ.

În unele cazuri, teama de a fi excluși din circuitele considerate decisive pentru propriul lor succes îi determină să-și creeze o nouă identitate virtuală, până la punctul de a refuza contactul cu lumea exterioară (numărul tinerilor care aleg acest tip de relaționare fiind în creștere de la pandemie).

Un studiu recent al Consiliului Național de Cercetare din Pisa (Cnr-Ifc) ia în considerare fenomenul ''hikikomori'' care este din ce în ce mai răspândit în rândul tinerilor de vârstă școlară, deci între 15 și 19 ani. Acesta este primul sondaj menit să ofere o estimare cantitativă a izolării voluntare a adolescenților italieni, așa cum povestește și Sabrina Molinaro, director de cercetare al Institutului de Fiziologie Clinică al Cnr.

În traducere literală, termenul japonez ''Hikikomori'' înseamnă ''a sta deoparte'' și este folosit pentru a-i indica pe cei care decid să se retragă din viața socială pentru perioade lungi de timp.

Fenomenul a fost studiat pentru prima dată în Japonia la sfârșitul anilor 1980, iar de la începutul secolului al XXI-lea a început să se răspândească și în Statele Unite și Europa. Prin definiție, atunci când se depășesc 6 luni de izolare, vorbim de retragere socială.

''În majoritatea cazurilor, hikikomorii au peste 20 de ani'', explică Sabrina Molinaro. ''Populația pe care am examinat-o, în schimb, se referă la elevi care reușesc să mențină o relație cu instituția de învățământ, dar pentru care în afara școlii, nu există alte interacțiuni''.

''Acești tineri resping relațiile cu lumea exterioară, contactele cu semenii și cu lumea fizică. Se închid în camera lor și mențin relații cu mediul virtual, pe care le reduc treptat cât mai mult posibil până ajung să își petreacă timpul dormind sau jucând jocuri în care nu trebuie să vină în contact ca oameni, ci poate doar ca avataruri ale unor figuri imaginare''.

Fenomenul afectează aproximativ 1,5-2% dintre elevii între 15 și 19 ani,  ceea ce înseamnă că aproximativ 54.000 de liceeni italieni se identifică cu o situație de retragere socială.

Cu școala acționând ca un tampon, se poate spune că grupa de vârstă cea mai expusă riscului de alegere a retragerii este cea între 15 și 17 ani, dar cauzele unui comportament de auto-recluziune apar încă din perioada gimnaziului.

Studiul dezvăluie și identikitul tinerilor care aleg izolarea voluntară. Cei mai mulți dintre ei recunosc că au folosit tehnologia pentru a asculta muzică, au jucat jocuri online, au interacționat pe rețelele de socializare și că au ieșit din casă doar pentru a merge la școală până în momentul în care au luat decizia de a se retrage de la școală.

Sursa: RADOR RADIO ROMÂNIA