|DISCLAIMER: opiniile prezentate în articolele de analiză sau în comentarii reflectă punctul de vedere al autorului/autoarei, nu al EURACTIV.ro

De o lună încoace, intrarea României în Schengen este, zi după zi, un subiect nelipsit din presa românească.

Se fac calcule, se stabilesc câștigurile pe care le-ar presupune aderarea României, se fac comparații, se urmăresc atent reacțiile premierului olandez în vizita pe tărâm mioritic și se încearcă ținerea pasului cu reacțiile contradictorii ale păturii politice olandeze. Dar nu doar atât.

Într-o încercare de păstrare a echilibrului, în mai multe publicații naționale se menționează dezavantajele intrării în spațiul de liberă circulație, unul dintre acestea fiind transformarea României într-o țară de destinație pentru imigranți.

Odată spiritele încinse,comentarii naționalist–xenofobe nu întârzie să apară.  

Am stat de vorbă cu Anatolie Coșciug (Centrul pentru Studiul Migrației), unul dintre experții în migrație din țara noastră, și cu antropologul Alec Bălășescu și  pentru a afla dacă această teamă este justificată, dar și ce riscăm atunci când ne este frică față de imigrație.

La ce se referă jurnaliștii care invocă un asemenea dezavantaj al aderării României la Schengen?

Coșciug: „Probabil vorbesc despre migrația iregulară, dar – și aici este un mare dar – România nu este o țară de interes major pentru imigranți încă, nu avem parte de fluxuri semnificative de migranți. Avem o comunitate relativ mică de străini, în creștere abruptă, ce-i drept, dar mică. Teama de imigrație ar putea fi poate justificată pentru țările din vestul Europei, dar acolo nici nu se pune problema în astfel de termeni. Avantajele sunt mult mai mari decât dezavantajele în privința migrației, pentru că a nu fi în Schengen acționează ca o limită exact pentru tipul de migrație pe care ți-l dorești: pentru cei cu calificări înalte, antreprenori, nomazi digitali, pentru cei care migrează din motive legate de familie, etc.

Acești oameni vor să se poată deplasa ușor, să nu stea la cozi, să nu aibă probleme. Iar aici am numeroase exemple din lumea academică – probabil zeci de persoane din domeniu de cercetare, pe care le cunosc, care au refuzat să vină la noi, cu centre de cercetare sau colaborări pe proiecte, și din pricina faptului că România nu este în Schengen. Mobilitatea este mult mai complicată în țările UE care nu sunt în Schengen – pentru a merge la conferințe, pentru a angaja străini…”

Care sunt țările de proveniență ale acestor persoane?

Coșciug: „Am un exemplu din anii trecuți aici, la Centrul de Migrație, când facultatea a încercat să se orienteze mai mult spre studenții internaționali. Am deschis un call cu China, am dus delegații acolo, am găsit studenți interesați, care ar fi plătit taxe (taxe care sunt chiar consistente), unii dintre ei au și plătit, dar când au început să facă demersurile pentru obținerea vizelor, au fost refuzați de către ambasadă”.

„Acum câțiva ani am realizat cu un coleg, la Cluj, o conferință și un workshop, pe baza căruia trebuia să publicăm o carte. Un universitar din Nigeria care trebuia să vină pentru colaborare și pentru care am investit foarte mult timp și resurse nu a primit viza de România. Astfel de situații ridică semne de întrebare pentru multă lume. Și aceasta este o problemă legată de neapartenența la Schengen, pentru că sunt unele țări unde obținerea de vize pentru România este complicată”.

Intrarea în Schengen ar presupune alinierea la un set comun de reguli cu privire la oferirea de vize pe termen scurt pentru cetățenii din afara spațiului UE, ceea, probabil, ar favoriza cooperarea academică cu persoane din afara spațiului comunitar.

Care sunt consecințele unei atitudini anti-imigrație?

Coșciug: „Este în detrimentul nostru să ne poziționăm în afara fluxurilor migratorii pentru că înseamnă să te închizi, să nu ai o economie competitivă și să accepți de bună voie să nu participi în așa-zisa competiție pentru creiere care, cred eu, este necesară și utilă României. Nu există niciun exemplu de țară dezvoltată care să nu aibă proporții relativ mari de imigranți în populație, cu excepția Japoniei. Dar și ea și-a dat seama de ce au pierdut prin această politică închisă în privința imigrației și s-au deschis foarte mult în ultimii ani”.

A. Bălășescu este de părere că „o atitudine defavorabilă în fața acestui fenomen inevitabil împiedică societatea să gândească și să planifice strategii pentru a beneficia de potențialul benefic al migrației. Respingerea din capul locului a migrației încetinește procesul de elaborare a unor politici de integrare coerente, mai ales dacă spațiul public este infuzat de ideea că migrația ar fi detrimentală societății. În consecință, potențialul de muncă și inovator adus de populația migrantă va fi, inevitabil, pierdut în cea mai mare parte. La aceasta se adaugă pericolul ghetoizării, care aduce cu sine marginalizare, neînțelegere și, până la urmă, fenomene antisociale".

Studii realizate în țări cu experiență în imigrație și cu politici solide de integrare au arătat că imigrația este asociată cu o creștere a inovației la toate nivelurile, dar și cu o creștere a produsului intern brut la nivel național. Un raport efectuat în Canada în 2010 arată că imigrația este asociată cu incrementarea competitivității globale în privința inovației, atât la nivel individual, cât și organizațional, a extinderii piețelor de colaborare și comerciale și a sporirii investițiilor străine directe.

Institutul German de Cercetare Economică (DIW Berlin) a demonstrat în 2018 că sosirea celor cinci milioane de persoane care au imigrat în Germania din UE în cei șapte ani anteriori au crescut produsul intern brut cu 0,2% în fiecare an.

Altă cercetare realizată în Statele Unite arată că între 1976 și 2012 inventatorii migranți au produs aproximativ 23% din brevetele înregistrate în acea perioadă, reprezentând un procent cu 40% mai mare decât numărul inventatorilor locali, în raport cu ponderea lor în populație. Ca să nu mai menționăm că Steve Jobs a fost fiul unui imigrant sirian, iar Sergey Brin, co-fondatorul Google, a fost un refugiat rus, de origine evreiască.

De ce se tem unii oamenii, de fapt? Care este frica din spatele afirmației că România va deveni o țară de destinație pentru imigranți?

Alec Bălășescu amintește că există trei mituri fundamentale predominante în discursurile de respingere a migrației:

1. ne iau locurile de muncă;

2. aduc delincvență;

3. ne vor înlocui.

De ce sunt acestea doar mituri?

Pentru că:

„1. apariția migranților, de fapt, creează noi locuri de muncă și ridică statutul populației locale prin faptul că ocupă locurile de muncă nedorite de aceasta; 

2. delincvența este cauzată de respingere, în primul rând, și de lipsa politicilor de integrare. Dacă închizi calea spre o existență decentă, oamenii vor încerca să supraviețuiască prin moduri ilicite, pentru că, în mare parte, delincvența este un rezultat al politicilor defectuoase de integrare a populației marginale de orice fel, inclusiv autohtonă; 

3. ideea înlocuirii populației este un mit promovat de partidele extremiste și se bazează pe fenomenele cu durată istorică. Populațiile au fost întotdeauna înlocuite. Românii de astăzi nu sunt dacii de ieri, cum nici francezii de astăzi nu sunt galezii din timpul lui Cezar. Să nu uităm că tatăl lui Alexandre Dumas a fost un sclav haitian de origine africană și totuși cine-și închipuie ceva mai mai franțuzesc decât Cei trei mușchetari?”

Centrul pentru Studiul Migrației în România realizează, odată la doi ani, Indexul integrării imigranților în România, o cercetare complexă bazată pe mai multe seturi de întrebări și interviuri calitative, care analizează atât percepția populației locale, cât și a imigranților și a instituțiilor publice relevante. Următoarea ediție a studiului prezintă datele valabile pentru 2020 și 2021 și urmează să fie publicată până la sfârșitul anului. 

Întrebări precum „care credeți că sunt lucrurile importante pentru a fi cu adevărat român” arată că fricile sunt legate, printre altele de presupusa diluare a valorilor naționale. Deși majoritatea sunt de părere că respectarea legilor din România este cel mai important aspect, există și grupuri cu tendință naționalistă care consideră că să fii născut în România și să fii etnic român sunt calitățile fundamentale.

Unii oameni spun că anumite lucruri sunt importante pentru a fi cu adevărat român. Alții spun despre aceste lucruri că nu sunt importante. Dvs. ce credeți: pentru a fi român adevărat este foarte important, destul de important, nu prea important sau deloc important:

Sursa: Indexul integrării migranților în România, 2022. Datele se referă la răspunsurile din 2021

„Aceste grupuri nu sunt numeroase și, mai important, sunt în scădere numerică față de anii precedenți (3-4 procente), dar totuși ele există și trebuie luate în vedere.

Ne place sau nu și România este un popor de imigranți, chiar dacă deceniile de comunism au încercat uniformizarea și ștergerea cu buretele a oricărei diversități, începând cu așa numitul port popular care, de fapt, reprezintă o singură regiune, pentru că portul tradițional  România este foarte divers. Este o țară diversă, cu multe minorități. Migrația este parte din identitatea noastră, care a ajutat la crearea și dezvoltarea statului,” adaugă cercetătorul.

Se diferențiază grupul anti-imigrație din studiul vostru prin anumite caracteristici comune?

Coșciug: „Aici este foarte interesant; cel anti-imigrație, mulți dintre ei fiind și anti-Schengen, sunt românii care au o experiență de migrație în afara țării. De ce? Am doar ipoteze, nu și date. Ipoteza mea este că sunt cei care au fost în situații de precaritate în afara țării, iar genul acesta de expunere la migrare te face să-ți reconsideri valorile și ce te face diferit, unic. Uneori răspunsul la această întrebare este că ești român”.

Cercetătorul menționează că, în rândul respondenților care se declară împotriva imigrației, se numără nu doar românii care s-au întors, dar și cei stabiliți în afara granițelor. Fenomenul imigranților care se opun migrației este unul frecvent și reflectă, conform CNN, dorința de „a închide ușa după sine în fața noilor migranți, pentru a-și securiza propriul succes”. 

Bălășescu subliniază faptul că „migranții percep resursele țării de destinație ca fiind statice, finite, și văd migrația ca pe un joc cu sumă nulă, în care toți ar avea de împărțit, ca să spun așa, o singură plăcintă și, cu cât stau mai mulți la masă, cu atât e mai mică felia fiecăruia. Adevărul este că, de fapt, <unde-s mulți puterea crește > și pot coace mai multe plăcinte".

Indexul integrării migranților arată, însă, că în 2021 numărul românilor care consideră că imigranții (indiferent de origine) ajută la îmbogățirea culturii românești a crescut cu 14% față de anul anterior (de la 18,1% la 32%). Pe de altă parte, cu afirmația „Imigranții din afara UE subminează/compromit cultura locală”, 14,9% au fost de acord în 2021, comparativ cu 10,5% din anul anterior.

„Indexul prezintă o atitudine generală a populației care nu este împotriva migrației, dar scoate în evidență și existența unor grupuri latente cu potențial xenofob, care pot izbucni oricând”.

Ce riscăm cu astfel de argumente anti-imigrație?

Coșciug: „Consider că presa scrie pentru acea categorie de respondenți, care crede că nu poți fi român decât dacă ești născut aici sau dacă ești de religie ortodoxă. Discuția cu intrarea Schengen oricum este folosită în discursul populist”. 

Iar acest lucru este valabil și pentru discursurile de dreapta, eurosceptice, din alte țări europene.

Un exemplu este declarația europarlamentarului german Markus Buccheit din AfD pentru psnews, conform căruia „… o extindere a spațiului Schengen ar putea crea noi vulnerabilități la frontierele externe, ducând la o pierdere a controlului mult mai evidentă, care ar putea crea și mai multă migrație, și mai multă criminalitate, și mai multă jefuire a sistemelor noastre de protecție socială”. În declarația acestuia, migrația este echivalată cu criminalitatea, jefuind sistemele de protecția socială. 

Menționăm că, în 2021, respondenții studiului care au fost împotriva afirmației „imigranții sunt o povară pentru serviciile sociale, precum școlile sau sistemul de sănătate publică” au reprezentat 64,7% în 2020 și 50% în 2021).

Coșciug: „În primul rând, atitudinile anti-imigrație se răsfrâng și asupra etniilor minoritate și mă refer aici mai ales la rromi și maghiari. În plus, cu un astfel de discurs pierzi statut, notorietate și relevanță. Dacă ți se pune eticheta de țară rasistă, așa cum s-a întâmplat cu Italia sau cu Grecia, pierzi foarte mult în termen reputație la nivel internațional. Tot ce ține de reputație intra în categoria soft power sau diplomație culturală. Politica pro-refugiați a Germaniei, din 2015-2016 a atras o reputație bună, care se traduce prin contracte preferențiale, un turism mai evoluat și atragere a studenților internaționali. Chiar dacă nu au un sistem de educație excelent, nici pe departe atât de bun ca Marea Britanie, Olanda sau Belgia, între 2014 și 2021, numărul studenților internaționali din Germania a crescut cu 38%”.

La cinci ani de la decizia Angelei Merkel, integrarea solicitanților de azil politic era impresionantă și de un ajutor inestimabil în contextul unei piețe a muncii îmbătrânită. În 2020, peste 1,8 milioane solicitaseră azil în Germania, 75% aveau sub 40 de ani și un nivel de educație superior altor migranți. Mai bine de jumătate aveau o slujbă și plăteau taxe. Deși la sosire, doar 1% declara că are abilități de limbă bune sau foarte bune, în 2018 procentul crescuse la 44%, iar în 2020, 10.000 de persoane care ajunseseră în Germania în 2015 care refugiați, stăpâneau limba suficient de bine pentru a se înscrie la o universitate.

„Așa cum am menționat, odată cu intrarea în Schengen, imigrația presupune și sosirea mai multor persoane înalt calificate, din destinații mai diverse sau a celor care vor să își deschidă business-uri aici. Știm din foarte multe studii că aceste minorități sunt cele mai productive și mai inovatoare pentru că îmbină ce aduc de acasă cu ce ce văd aici,” adaugă Coșciug.

În final, este frica de de creștere a imigranților ca urmare a aderării doar un drob de sare?

Coșciug: „Imigrația în țara noastră va crește oricum, iar intrarea în Schengen este doar un factor printre mulți alții în acest proces. Mai greu cântărește lipsa forței de muncă cu care se confruntă România. Iar acest lucru s-a văzut în 2018, când guvernul a anunțat creșterea cotei de muncitori străini, o creștere de cetățeni străini din afara spațiului european de aproape 30% de la un an la altul – din 2017 până în 2018 și din 2018 până în 2019. Treizeci la sută este o creștere absolut excepțională în materie de migrație, indiferent de contextul sau categoria de imigranți la care ne referim.

Un alt motiv este dezvoltarea economică pe care o vedem la noi și intrarea României în acest flux de capital global în care, de exemplu, companii străine cumpără firme românești sau deschid unele noi și aduc cu ele inclusiv angajații de proveniență, să spunem, asiatică.

Dar dacă te uiți la evoluția imigrației după intrarea în Schengen a altor state nu vezi nicio creștere spectaculoasă.

”World Bank a creat un tabel arătând evoluția numărului de imigranți internaționali sosiți de-a lungul timpului în țările care au aderat la Schengen din 2003. Graficul de mai jos arată numărul de migranți din fiecare țară, în fiecare dintre anii analizați: 2000, înainte de intrarea în Schengen, 2010, la trei ani după, și 2015, opt ani mai târziu. În niciunul dintre anii analizați nu se constată o creștere spectaculoasă.

Sursa: World Bank

Coșciug: „Ce știu imigranții când ajung aici este că România se află în UE, este o chestiune de prestigiu, dar puțini știu de Schengen sau iau în calcul non-apartenența. Oricum, România este momentan mai mult o țară de tranzit decât una de destinație, să nu ne mințim. Să ne uităm ce se întâmplă la Timișoara cu cele câteva zeci de mii de persoane care au venit din Serbia. Suntem o țară de tranzit încă din perioada lui Ceaușescu, cu rețele special formate pentru acest lucru. 

Mi s-a întâmplat des când locuiam în Germania să mă întâlnesc cu oameni din tot soiul de țări care, când auzeau că sunt din România, îmi spuneau că, înainte să ajungă în Germania, au trecut prin România. Dar acesta nu reprezintă un risc, ține de cum îți aperi tu granițele și, tocmai, intrarea în Schengen va presupune mai mult Frontex la granițe, mai mult ajutor din partea țărilor care sunt deja în Schengen și trimit sprijin”.

Există vreo repercusiune a statutului de țară de tranzit? Afectează această situație cumva România?

Bălășescu: „Aici cred că avem de-a face cu un fenomen care trebuie studiat mai profund. Dacă rămânem la această viziune de sine, de țară de tranzit, nu suntem stimulați să elaborăm o politică de integrare coerentă, iar consecințele acestei lipse le-am elaborat mai sus. Apoi, dacă oamenii de valoare nu sunt încurajați să rămână, se pierde potențialul de forță de muncă și inovator socio-cultural pe care acești oameni îl pot avea, împreună cu tot aportul pe care îl pot aduce societății. Gratuit. Mulți migranți au deja o educație, iar țara de destinație poate beneficia de o forță de muncă în a cărei calificare nu mai trebuie să investească. Trebuie doar să știe să o integreze și să îi permită să contribuie la dezvoltare.

”În plus, se resfrânge și asupra populației locale. Ne așteptăm ca și populația locală să fie în tranzit - se naște aici, face studii, apoi pleacă. Plus că așa ne raportăm și la românii care se reîntorc în România - sigur nu sunt interesați să stea pe termen lung aici. Au nevoie de un respiro de câteva luni sau ani și apoi ne așteptăm să emigreze din nou.

Riscuri ale migrației

În 2016, Angela Merkel a admis că a comis greșeli privind gestionarea cererilor de azil în perioada crizei refugiaților din Siria. A declarat: „pentru o anumită perioadă nu am avut suficient control”, „Nimeni nu vrea ca situația de anul trecut să se repete, incluzându-mă pe mine,” a continuat fostul cancelar al Germaniei. 

Angela Merkel subliniază faptul că greșeala a fost aceea că ea și guvernul german nu au acționat mai rapid cu privire la mișcărilor masive ale oamenilor alungați de conflictele din Orientul Mijlociu și că regretă lipsa de coordonare la nivel european și plasarea responsabilității pe țările de intrare directă a refugiaților, situate la graniță. 

Așa cum au arătat-o atât criza refugiaților sirieni din Germania din 2015, cât și cea a ucrainenilor din Polonia din martie 2022, când primarul Varșoviei a admis că nu mai poate primi refugiați în lipsa ajutoarelor din partea UE și ONU, este nevoie de coordonare și cooperare la nivel european, iar primire nelimitată a fluxurilor masive de imigranților într-o singură țară nu poate fi tolerată. Dar aceste momente corespund tocmai situațiilor de criză.

De la declarația lui Merkel până în prezent legislația europeană privind politica de azil a suferit modificări. Între acestea, foarte importantă este adoptarea Noului Pact privind Migrația și Azilul în 2020, care a introdus mecanismul de „solidaritate obligatorie”, activat atunci când una dintre țări se află sub presiune. Una dintre cele mai controversate modificări aduse de Noul Pact a fost decizia de întări sistemul de securitate de la frontierele externe și de a pune un accent mai mare pe returnarea solicitanților în țările de origine într-un mod mai rapid și mai eficient.

Există însă voci anti-imigrație puternice, care influențează politica internă a țărilor membre și care sunt amplificate de situațiile de criză. Unii consideră aceste voci sunt chiar parțial responsabile de reticența Olandei față de intrarea României în Schengen.

Date furnizate de The Economist arată că Europa are nevoie de mai mulți migranți (iar România, cu atât mai mult, dată fiind emigrarea masivă). Probabil lucrurile de care trebuie să ne temem cu privire la migrație sunt: politicile slabe sau inexistente de integrare care duc la eșecul de a transforma migranții în părți integrate și contributoare la societate (nu doar pasagere); discursul partidelor populiste, care ar putea folosi tocmai aceste argumente anti-imigrație pentru a induce teamă și câștiga popularitate.

Iulia Hau este jurnalistă independentă, traducătoare și blogger. Pe blogul său "La Pas Molcom" scrie despre viață, călătorii, societate, abordând adesea teme precum migrația sau feminismul: newsletter [at] https://lapasmolcom.substack.com/ instamgram: https://www.instagram.com/pas.molcom