Concluzii pe baza Raportului societății civile de monitorizare a implementării strategiei naționale de integrare a romilor în România - Comisia Europeană, Direcția Generală Justiție și Consumatori, 2019.

  • În sfera publică, se înregistrează, în mod constant, atitudini și comportamente negative față de populația de etnie romă și față de angajarea acesteia pe piața muncii.
  • Conform raportului FRA din 2018, etnicii romi s-au simțit mai discriminați (în 2016 decât în 2011) din cauza  apartenenței la etnia romă atunci când și-au căutat un loc de muncă sau la locul de muncă în ultimii cinci ani (de la 33% la 34% în căutarea unui loc de muncă și de la 10% la 19% la locul de muncă). Acest fapt poate fi interpretat ca fiind un rezultat al discursului anti-discriminare și al eforturilor depuse de ONG-urile active în acest domeniu.
  • Astfel, din ce în ce mai mulți angajatori sunt suficient de atenți în ceea ce privește anunțurile de recrutare a forței de muncă și de selectare a candidaților, dar realitatea crudă intervine atunci când etnicii romi sunt angajați și se confruntă cu stereotipurile și cu atitudinile discriminatorii ale colegilor de muncă.

Conform SNIR, „nivelul scăzut al educației, asociat cu discriminarea, conduce la apariția de discrepanțe semnificative în privința ocupării forței de muncă, precum și la niveluri extrem de scăzute ale productivității”.

Aceasta înseamnă recunoașterea oficială a problemei de către statul român, ceea ce înseamnă că se impune luarea de măsuri, dar discriminarea nu este luată în calcul atunci când se stabilesc direcțiile de acțiune și nici nu se ține cont de ea în mod corespunzător ca măsură transversală.

Nu există măsuri anti-discriminare în privința ocupării forței de muncă (sau a locuirii).

Locuire și servicii publice esențiale

Condițiile de locuire ale romilor din România s-au îmbunătățit ușor începând din 2011: mai mulți oameni dispun de apă curentă, de infrastructură sanitară și de electricitate, dar persistă încă diferențe semnificative între populația majoritarăși populația de etnie romă, mare parte a acesteia locuind încă în condiții precare.

Segregarea spațială a romilor rămâne o provocare.

Mai mult de jumătate dintre romi, așa cum constată proiectul de cercetare „SocioRoMap”, locuiesc în comunități segregate spațial (sub 150 de persoane) situate la periferia satelor sau a orașelor, cu școli primare la distanțe de peste 15 minute de parcurspe jos, populate cu persoane care locuiesc în familii numeroase, în case supraaglomerate și în condiții precare.

Persistă discriminarea în ceea ce privește accesul la locuințele sociale și se înregistrează foarte puține inițiative în sensul rezolvării problemei. În unele regiuni ale țării, evacuările silite care afectează grupurile vulnerabile, cu precădere comunitățile rome, constituie încă o problemă.

Guvernul nu a făcut un efort susținut pentru a îmbunătăți condițiile în care locuiesc romii.

Majoritatea politicilor publice vizează clasa de mijloc, în vreme ce politicile care se adresează persoanelor vulnerabile sunt foarte puține și slabcoordonate. Din 2008 încoace, se tot vorbește cu mândrie despre programul care prevede construirea a 300 de locuințe sociale pentru romi, dar proiectul nu a fost definitivat. Un alt program care merită amintit vizează întabularea gratuită a proprietății, dar nu există actualizări referitoare la stadiul în care se află proiectul. Sunt încă timide eforturile de promovare a abordărilor integrate referitoare la problemele locuințelor prin FEDRși FSE.

Doar 70 de municipii au reușit să acceseze fonduri europene pentru strategii de dezvoltare locală(DLRC). Nu există legislație care să prevină segregarea spațială și discriminarea în domeniullocuirii. Nu există politici la scară largă destinate rezolvării problemei condițiilor precare în care locuiesc persoanele vulnerabile.Impactul politicilor de sănătate asupra romilor.

În prezent, deși există programe, proiecte, planuri, măsuri, strategii și instituții responsabile pentru nevoile de sănătate ale populației rome și ale grupurilor vulnerabile în general, atât la nivel european, cât și la nivel național, accesul acestor grupuri la servicii de sănătate este încă nesatisfăcător.

Lipsa accesului la serviciile de sănătate continuă să fie o problemă pentru populația romă. Principala cauză a accesului limitat la serviciile de sănătate o constituie lipsa asigurării medicale, mai ales în cazul tinerilor adulți.

Populația romă continuă să se confrunte cu obstacole atunci când accesează serviciile medicale din cauza stigmatizăriiși a discriminării. Programele de formare a profesioniștilor din domeniul sănătății în sensul eticii și al non-discriminării rămân inadecvate sau sporadice. Printre problemele sistemice din sănătate care afectează accesul populației rome la acest tip de servicii se numără următoarele:

- lipsa continuității în aprovizionarea cu medicamente și materiale sanitare; procesul de examinare medicală la nivel primar (medici de familie, medici generaliști) este îngreunat;

- condiții improprii în spitale;

- practica plăților informale pentru servicii medicale în spitale; numărul scăzut de medici pe cap de locuitor (un medic la 362 de locuitori);

- distribuția inegală a resurselor umane între mediul urban și mediul rural;

- discrepanțele dintre zonele urbane și cele rurale, care afectează cu precădere persoanele vulnerabile (venit mic, educație puțină, statut social scăzut etc.).

Educație

Procentul de copii romi înscriși în sistemul de învățământ se situează încă sub media națională și sub ținta propusă, chiar dacă s-a înregistrat un oarecare progres.

Din punct de vedere normativ, s-a înregistrat un progres: au fost emise ordine ministeriale în domeniul educației (predarea în limba maternă a disciplinelor de limbă și literatură, istoria și tradițiile minorităților naționale, precum și educația muzicală) și s-au demarat programe cum ar fi „Școala după școală”, Programul „Euro200” și„A Doua Șansă”, în timp ce fonduri europene au fost utilizate pentru dotarea și echiparea școlilor, pentru reducerea abandonului școlar, pentru formarea cadrelor didactice, precum și pentru sporirea atractivității școlilor. 

Deși România a promis să reducă rata de părăsire timpurie a școlii la 11,3% până în anul 2020, această promisiune pare greu de respectat având în vedere că rata de părăsire timpurie a școlii pentru elevii romi în 2015 a fost de 77% din numărul total (procentajul în rândul femeilor rome cu vârsta cuprinsă între 18 și 24 de ani care părăsesc școala timpuriu este de 78%, iar pentru bărbați este de 76%).

O problemă deosebită care limitează accesul elevilor romi la programe de educație și formare profesională în domenii la mare cerere pe piața muncii este faptul că accesul la astfel de programe (cursuri de formare profesionalăși ucenicie) este condiționat de absolvirea cu succes a unor niveluri educaționale formale (aproape toate cursurile de acest gen reclamă finalizarea nivelului secundar inferior –nivel ISCED).

În România, segregarea școlară continuă să fie o provocare –un raport recent care monitorizează fenomenul de segregare în 394 de școli din partea de nord-est a țării concluzionează că în 20% dintre școli există cel puțin o formă de segregare. De asemenea, în 50% dintre comunitățile implicate în procesul de monitorizare (112) există cel puțin o școală în care s-a identificat o formă de segregare.