După ce România liberă a publicat săptămâna trecută note informative semnate de actualul guvernator BNR înainte de 1989, Pressone dezvăluie că Mugur Isărescu ar fi fost, de fapt, un ofițer acoperit în cadrul Institutului de Economie Mondială.

Isărescu ar fi fost recrutat ca ofiţer în 1971, când se pregătea să-şi finalizeze studiile de la Academia de Ştiinţe Economice, şi în acelaşi an a fost angajat la Institut, scrie Pressone.

Istoria acestui Institut a reintrat în atenţia publică după ce România liberă a publicat documente din care reiese că, pe vremea când era angajat al institutului, Mugur Isărescu a semnat note informative sub numele de cod „Manole”. Documentele din arhiva CNSAS arată că Institutul de Economie Mondială a funcţionat ca una dintre instituţiile deplin conspirate ale spionajului extern din perioada regimului Ceauşescu.

1971 a fost primul an, potrivit surselor Pressone, în care Securitatea a recrutat studenţi ce urmau să absolve Facultatea de Comerţ Exterior din cadrul ASE, cu scopul de a-i infiltra ca ofiţeri acoperiţi la Institutul de Economie Mondială. Pe lista primilor studenți selectați ar fi fost inclus și Isărescu, la intervenția colonelului Victor Dorobanţu, comandantul Centrului de Cifru şi Comunicaţii Cifrate din DIE. Aceleaşi surse susţin că, în martie 1990, Isărescu a fost trimis ca secretar II la Ambasada României din SUA la intervenţia aceluiaşi ofiţer DIE care îl selectase în 1971, deşi nu era diplomat de carieră, în timp ce numirea lui Isărescu, în 1990, în poziţia de guvernator al BNR a fost făcută la recomandarea aceluiaşi ofiţer DIE.

Contactat de Pressone pentru a-şi exprima punctul de vedere, Mugur Isărescu a transmis prin intermediul Biroului de Presă al BNR refuzul său de a face orice comentariu pe marginea acestui subiect. De altfel, în replică la articolul de săptămâna trecută din România liberă, biroul de presă al băncii centrale a transmis câteva declarații ale guvernatorului făcute într-un interviu publicat de Jurnalul Național în februarie, în care Isărescu a negat „acuzații similare” făcute de „aceeași oameni care şi-au făcut un subiect cotidian din persoana mea”.

Institutul de Economie Mondială a fost, în anii '70 şi '80, principala instituţie de acoperire a DIE/CIE, ramura Securităţii care se ocupa de spionajul extern, aşa cum reiese din documentele aflate la CNSAS. Potrivit unor surse din fosta Securitate şi documentelor aflate în arhiva CNSAS, în Institutul de Economie Mondială existau în paralel ofiţeri deplin conspiraţi, a căror apartenenţă la Securitate era cunoscută de un singur cadru DIE, cel care îi avea în legătură; o structură de acoperire pentru ofiţerii legendaţi care erau trimişi cu misiuni speciale în străinătate; dar și o reţea informativă a structurii de contrainformaţii din serviciul de spionaj extern, construită pentru a împiedica trădările şi defectările, reţea care se ocupa cu protecţia internă a cadrelor.

Citiți articolul complet publicat de Pressone.