Conform datelor oficiale furnizate de către Inspectoratul General pentru Imigrări (IGI) arată de unde sunt majoritatea cetățenilor din țări terțe care au obținut permise de ședere în scopul angajării în România în ultimii ani.

Potrivit datelor, cei mai mulți sunt din Nepal (45.802 persoane), Sri Lanka (22.559), Turcia (18.150), Moldova (15.714), India (12.995), Bangladesh (8.449), China (8.272), Siria (7.222), Egipt (5.471) și Pakistan (4.522).

Celelalte țări reprezintă împreună aproximativ 61.094 de persoane, însumând un total de 136.334 de cetățeni din afara UE cu permise de ședere în scopul angajării în România (IGI, 2025), restul având drept de ședere în alte scopuri (reintregirea familiei, studii etc).

Această evoluție reflectă un val mai amplu de migranți lucrători din Asia (în special din Asia de Sud), care vin nu doar în România, ci și în alte țări din Europa Centrală și de Sud, pe fondul deficitului acut de forță de muncă care afectează regiunea. Potrivit ultimelor rapoarte emise de OECD, aproape jumătate dintre noii muncitori cu permis de ședere pentru muncă provin din Nepal și Sri Lank.

Profilul țărilor de origine este, astfel, foarte diferit față de migrația tradițională: nu mai predomină state cu legături istorice, culturale sau diplomatice puternice cu România, ci națiuni asiatice cu care România nu are relații vechi sau comunități bine stabilite. Acesta nu este un fenomen alimentat de migrație istorică sau reîntregire familială, ci de cererea simultană de muncă ieftină și deschiderea sistemului român de imigrație către lucrători non-UE, inclusiv prin absența unor praguri stricte de competențe profesionale.

De asemenea, legăturile culturale, economice sau diplomatice cu țările asiatice dominante în acest val migrator sunt relativ slabe: nu există comunități mari deja stabilite, tradiții de migrație sau rețele economice consolidate. Aceasta sugerează că mecanismul principal al recrutării este pur economic — companiile românești angajează masiv din Asia pentru a suplini lipsa de forță de muncă, fără a se baza pe fluxuri migratorii deja integrate sau pe relații istorice.

În plus, dacă în trecut reîntregirea familiei reprezenta un motiv substanțial pentru permisele de ședere, datele recente arată că ponderea acestui motiv a scăzut considerabil, în contrast cu angajarea, care rămâne dominantă. Trebuie menționat în acest context și că cetățenii străini cu un permis de ședere cu alte scopuri (de exemplu studii sau reîntregirea familiei) pot fi angajați cu anumite condiții. 

Conform informațiilor colectate în cadrul discuțiilor focus grup, migranții din Nepal și Sri Lanka se disting în special pentru stabilitatea și integrarea cu succes pe piața muncii din România, adesea rămânând dincolo de contractele inițiale de muncă temporară: "Pe primele locuri sunt cetățenii din Nepal și Sri Lanka, cei mai stabili și integrați” (recrutor). Acest lucru vine în contrast puternic cu faptul că România are puține spre deloc conexiuni cu aceste țări (ca de exemplu lipsesc acordurile bilaterale, atașați pentru muncă, relații diplomatice extinse sau cunoașterea contextului socio-cultural). 

Deși motivația principală pentru migranții care aleg România este de natură financiară, fiind legată de disponibilitatea oportunităților de angajare și de nivelurile salariale competitive în comparație cu țările lor de origine, în realitate motivația migranților care aleg România nu se reduce doar la avantajele financiare, iar dilema salarii mai mari versus salarii mai mici este una care explică doar parțial acest fenomen. Deși lucrătorii extracomunitari au alternative mai bine plătite de exemplu în țările din Golf, mulți preferă România datorită dimensiunii simbolice și a oportunităților pe termen lung asociate statutului de stat membru al Uniunii Europene. România oferă un cadru perceput ca fiind mai sigur din punctul de vedere al respectării drepturilor lucrătorilor, condiții de viață mai stabile și posibilitatea unei integrări treptate în spațiul european. Astfel, atractivitatea României derivă nu doar din oportunitățile de angajare, ci și din perspectiva unei mobilități viitoare în UE, din accesul la drepturi mai solide și din sentimentul unei mai bune protecții sociale, chiar dacă nivelurile salariale sunt, în mod absolut, mai reduse decât în statele concurente.

Datele provind dintr-un amplu studiu realizat de Consiliul Economic și Social, intitulat „Migrația cetățenilor din țări terțe în România: integrarea pe piața muncii și riscurile exploatării prin muncă”.

Studiu complet poate fi consultat AICI.