E o noapte caldă, cu lună plină. În piața din fața gării din Filiași se plimbă câinii prin praful ridicat de mașini. Umbra unei statui se profilează pe fațada decrepită a gării. Este bustul lui Mihai Eminescu. O inscripție de pe fațada gării explică vag că poetul ar fi trecut cândva pe aici.

Statuia lui a fost amplasată bizar aici, în piațeta prăfuită a gării pentru că gara prin care să treacă Eminescu nu putea exista pe atunci. S-a construit abia în 1888, cu numai un an înainte de moartea poetului.

O lumină palidă se scurge de pe o ușă laterală. Este intrarea în Stația Filiași. Ziduri decojite, afișe decolorate, murdare, atârnă dezolant peste tot. În holul-sală de așteptare un bătrân adună cu degetele firimituri de pe o masă și le bagă în gură. Alături are câteva plase cu peturi și haine.

Peronul e și mai degradat. Stâlpii cu tencuiala căzută, tavanul decojit, geamurile sparte, ușile rupte, încremenite în nemișcare, cu lacăte ruginite. La biroul „Informații” o rangă pusă în diagonală peste geamurile sparte oprește intrarea. La fostul „Restaurant” prin ușa ruptă se vede hăul dinăuntru. O plăcuță de tablă cu meniul de altădată de bălăngăne ruginită deasupra ei.

Doi tineri cu bagaje stau pe singura băncuță din lemn care pare să-i țină. Ionuț și Raul sunt dintr-un sat din Mehedinți. Au venit de la Strehaia: „Gara din Strehaia ați văzut-o”, mă întreabă ei? „O-ho! S-o vedeți și pe aia!”

Trenul care i-a adus aici a avut întârziere două ore și au pierdut legătura spre Timișoara. Șapte ore până la următorul tren. Pleacă la muncă în Olanda. O doamnă „plasatoare” îi preia din Timișoara și îi duce în Olanda. De unde nu mai vor să se întoarcă. „La ce să ne întoarcem, la ce vedeți? La noi așa sunt toate, zici că suntem după război. Nu te poți baza că se schimbă ceva. Fiecare pentru el, nu ar face unul ceva pentru ce nu e al lui. Unde în lume mai sunt gări ca astea? Poate în Africa!”

„Faceți poze, doamnă, poate le puneți pe undeva să se vadă ce dezastru! Gara e ca o cocină, dacă ai putea, ai ocoli-o! Și e gară importantă aici, la Filiași, nu e o haltă!”, mă îndeamnă colegul lui de drum.

Citiți continuarea pe PRESShub.ro.