Rețeaua EURACTIV analizează cum au fost marginalizați romii, cea mai mare minoritate etnică din Europa, în timpul pandemiei.

În Italia, al doilea val de COVID-19 a lovit mai puternic comunitățile de romi, iar excluziunea socială a acestora a crescut, a declarat Carlo Stasolla, președintele Associazione 21 Luglio, o organizație non-profit care ajută oamenii și grupurile sociale marginalizate.

Există aproximativ 20.000 de romi care trăiesc în tabere în Italia, dintre care 12.700 trăiesc în tabere recunoscute de guvern, în timp ce restul se află în așezări informale.

Stasolla a declarat pentru EURACTIV Italia că guvernul nu și-a schimbat abordarea față de problemele cu care se confruntă comunitățile de romi între primul și al doilea val. Au fost aplicate doar mici inițiative locale, în principal distribuire de alimente. Dar nu există forme de protecție pentru cei care și-au pierdut locul de muncă sau mijloacele de trai, și nici un control al situației de sănătate din tabere.

Numărul de infecții în comunitățile de romi este necunoscut, deoarece nu s-au efectuat teste în tabere, iar romii nu au fost informați cum trebuie abordate cazurile suspecte de COVID-19.

Pe de altă parte, continuarea studiilor reprezintă o problemă, iar copiii romi au fost adesea ultimii care au fost admiși înapoi la școală în toamnă. Învățarea la distanță a făcut, de asemenea, dificilă urmărirea lecțiilor de către copiii romi, deoarece adesea nu există internet în tabere, așa că mulți copii pur și simplu nu au făcut școală.

Nici în România, lucrurile nu stau mai bine. 

Statul a fost „centrat pe acțiune pompieristică, nu pe acțiune strategică”, spune sociologul Gelu Duminică, care spune că guvernul și autoritățile locale au făcut foarte puțin pentru comunitățile vulnerabile și, îndeosebi, la presiunea ONG-urilor, dar unele programe nu sunt încă operaționale.

„Lucrăm cu 50 de școli, niciuna nu are tablete”, spune Duminică, care este director executiv al Fundației Agenția de Dezvoltare Comunitară Împreună.

„Înainte aveau școală proastă, acum nu mai au școală deloc”, a mai spus el.

Problema educației este amintită frecvent în Europa Centrală și de Est, iar două rapoarte recent publicate de Comisia europeană împotriva rasismului și intoleranței (ECRI) a Consiliului Europei subliniază necesitatea sporirii eforturilor de integrare a copiilor romi în școlile in Cehia și Slovacia.

În Slovacia, copiii romi nu pot frecventa învățământul preșcolar, fiind astfel privați de posibilitatea de a învăța limba slovacă înainte de a intra în școala primară, deși devine adesea limba lor de predare, a subliniat ECRI. Organizația notează că în Cehia copiii romi sunt încă disproporționat clasificați drept „cu dizabilități” și o proporție ridicată este concentrată într-un număr mic de școli primare, îngreunând astfel integrarea.

În primăvară, romii au fost adesea acuzați pentru extinderea epidemiei de coronavirus. Chiar dacă doar unul din zece români a spus că romii sunt principalii responsabili pentru extinderea epidemiei (față de unul din trei care acuzau diaspora), atitudinea față de comunitatea romă nu a fost deloc îngăduitoare. Nu de puține ori, în mass-media dar și în discursul public, romii au fost scoși țapi ispășitori. 

Deși în toamnă numărul de cazuri și cel al deceselor provocate de COVID-19 este cu mult mai mare decât în timpul stării de urgență din martie-mai, atitudinea față de romi nu mai este atât de beligerantă, însă comunitățile defavorizate sunt la fel de lipsite de ajutor.

„În momentul de față, panica nu mai este la fel de mare. Când contextul este altul, nici reacția (față de romi) nu mai este la fel de agresivă”, spune sociologul Gelu Duminică, director executiv al Fundației Agenția de Dezvoltare Comunitară Împreună.

„Când multă lume încalcă regulile, nu mai e nevoie de țapi ispășitori”, spune acesta.

Chiar dacă acuzele împotriva romilor nu sunt la fel de puternice, situația economică a acestora este la fel de proastă.

Multe familii de romi sunt dependente de activități care au fost aproape complet blocate de pandemie. „Colectarea de materiale neferoase, munca cu ziua au scăzut foarte mult. Lăutarii sunt praf și pulbere”, spune Gelu Duminică.

Pandemia a afectat mobilitatea și a afectat toate persoanele pentru care mobilitatea este esențială în munca lor, inclusiv romii nomazi.

Și autoritățile nu par să fi învățat lecțiile din primăvară, așa că al doilea val al pandemiei a găsit comunitățile defavorizate la fel de nepregătite pentru a face față impactului economic și social.

În privința riscurilor ce decurg din condițiile inadecvate de locuire ale persoanele marginalizate, autoritățile locale nu par să fi învățat din experiența din primăvară, spune Eniko Vincze, profesor la Universitate Babeș-Bolyai și activist pentru dreptate locativă în Căși sociale ACUM! din Cluj-Napoca.

„Evacuările forțate nu s-au interzis. Locuințe adecvate pentru persoanele aflate sub riscul locuirii în condiții de supraaglomerare sau în medii poluate, nu s-au asigurat. Nu s-au făcut planuri de construcție de locuințe sociale nici pentru anul 2021”, explică ea.

Vincze punctează că nici Planul Național de Redresare și Reziliență, în baza căruia UE va acorda fondurile speciale pentru redresare economică, nu prevede măsuri pentru a îmbunătăți condițiile de locuire ale persoanelor marginalizate.

Situația nu se limitează doar la comunitățile din sate uitate de lume. Situația celor 1.500 de cetățeni de etnie romă din Pata Rât - depozitul de deșeuri de lângă Cluj-Napoca, a fost documentată inclusiv în timpul pandemiei, dar situația lor este la fel de nesigură și dramatică, spune Eniko Vincze.

„Nimeni din administrația publică, nici locală, nici județeană, nici centrală (pentru că reprezentanți ai guvernului au făcut multe vizite în Cluj-Napoca mai ales după alegerile locale) nu s-a gândit nici în perioada valului doi al pandemiei, să răspundă la nevoia centrală a comunităților din Pata Rât: aceea de a avea acces la o locuință socială care să le ofere condiții adecvate și din punctul de vedere al protecției împotriva coronavirusului”, spune ea, menționând că majoritatea familiilor din comunitățile din Pata Rât locuiesc fără apă și toaletă în casă, fără încălzire și lumină adecvată, condiții care cresc riscul de îmbolnăviri cu COVID-19.

În mod similar, în Bulgaria, al doilea val al pandemiei a adus încălcări mai puțin grave ale drepturilor omului, dar asigurarea serviciilor de sănătate în comunitățile de romi s-a deteriorat.

Poliția nu a mai blocat cartierele de romi așa cum au făcut-o în primăvară. La acea vreme, autoritățile locale și-au justificat decizia spunând că romii din aceste comunități refuzau să respecte regulile și mergeau în grupuri mari.

În toamnă, restricțiile sunt semnificativ mai puțin stricte, dar pandemia agravează probleme care erau deja serioase pentru minoritatea romă din Bulgaria.

De exemplu, majoritatea romilor nu plătesc asigurări de sănătate și se bazează pe asistență medicală de urgență, care este gratuită. Dacă acest lucru încă a fost fezabil în timpul primului val, sistemul sanitar s-a blocat în ultimele luni, iar serviciile de urgență sunt supraîncărcate și nu îi mai pot prelua pe toți cei care au nevoie, astfel că mulți romi care lucrează fără contracte și asigurări nu mai beneficiază de îngrijire medicală.