O ascensiune de excepție a Gabrielei Ruse, începută timid în calificările de la Hamburg, a ajuns să depășească cote rarisime pentru o jucătoare clasată dincolo de locul 100 al clasamentului mondial. Nevoită să înceapă și competiția de la Palermo în calificări, ea este aproape să obțină al doilea triumf succesiv al carierei. Triumful consecutiv cu numărul 13 a venit după o confruntare extenuantă, tranșată în 2 ore și 59 de minute împotriva lui Océane Dodin.

Devine imposibil de negat că entuziasmul se regăsește constant în creștere. Majoritatea atenției nu se îndreaptă spre arhipelagul nipon, locația în care vechile și noile figuri legendare se reafirmă sub stindardul olimpic. Însă, totodată, este la fel de clar ideea că spectacolul inițiat pe continentul asiatic, nu este deloc singurul reper important.

Oricât de improbabilă ar părea o asemenea deducție, ținând cont de ultimele evenimente transpuse în Japonia, demonstrațiile atractive sunt ilustrate și în Europa. Din perspectiva unui număr uriaș al atleților ce nu au obținut prezența sub stema celor cinci inele (ori au decis să nu o onoreze), oportunitățile de afirmare sunt notabile. O situație facil de evidențiat este cea a sportului alb, care continuă să asiste la ascensiunea grozavă a unei noi figuri venite din țara noastră.

Pentru a dezvolta precedenta idee, este nevoie să ne întoarcem în urmă cu aproximativ două săptămâni. Atunci, numele Gabrielei Ruse era cu siguranță asociat unei jucătoare ce a arătat promisiuni, dar care nu își găsea deplina constanță pentru a-și maximiza abilitățile. Mai mult, reperul care a indicat lipsa performanțelor, dar și a încrederii, ne spunea că sportiva în vârstă de 23 de ani nu reușise să acceadă pe niciun tablou principal al unei competiții de nivel WTA. Încercările de până în acel moment, nu au fost puține, 7 evenimente fiind încadrate în contextul subliniat, al necompletării rundelor calificative.

Treptat, tenismena care a adus singurul punct echipei naționale a României în ultima confruntare de Billie Jean King Cup, părea să pătrundă în cel mai adânc con de umbră al carierei. Brusc, odată cu aterizarea la Hamburg, un tonus vădit îmbunătățit a oferit rezultate imediate, însă imposibil de anticipat.

Partide în care aproape nimic nu este de pierdut se întâmplă să deblocheze un arsenal complet. Accederea pe tabloul principal din cadrul Openului European și primele succese venite acolo, în ipostaze impresionante, au reprezentat declicul pentru o atletă cu puternice mijloace tehnice, dar și tactice. În plus, odată cu accederea lor la nivel maxim, încrederea conferită prin triumfurile de mare calibru, s-a arătat fabuloasă.

Depășirea prin forță și voință a adversarelor mai bine cotate s-a succedat, până când ocazia primului titlu profesionist, ivită împotriva Andreei Petković, a fost impresionant fructificată. S-ar fi putut afirma că săptămâna germană ar avea șanse să reprezinte clipa de vârf pentru o combatantă aflată în afara primelor 130 de locuri ale clasamentului mondial. Dar, precum am reiterat și anterior, atât modalitatea prin care Gabi a găsit gloria, cât și impactul psihologic imens al unui turneu cu amploare, au conturat promisiunea unui viitor care să strălucească.

Proaspăta campioană de la Hamburg nu s-a putut bucura imediat de beneficiile ierarhice ale respectivei izbânzi. Săptămâna sabatică asociată retragerii de la Praga a fost urmată de relocarea către fascinanta capitală a Siciliei. La Palermo, așadar, o altă competiție de zgură cu grozavă tradiție, câștigată în două rânduri de Irina Spîrlea (în 1994 și 1995), Ruse a avut nevoie să participe din nou în calificări. Pe fondul aportului moral mult ameliorat, înfruntările preliminare au fost adjudecate fără probleme, printr-un total de doar cinci game-uri cedate. În consecință tabloul formal al competiției italiene a fost bifat cu mari motive de optimism.

Având-o mai întâi în față pe Mandy Minella, o oponentă deosebit de experimentată, sportiva din România și-a demonstrat versatilitatea, nepermițându-i veteranei din Luxemburg să spere într-o revenire de succes în cadrul turului feminin. Depășind runda șaisprezecimilor în minimum de seturi, eleva lui Iulian Vespan și Cătălin Nedelescu atingea borna de 10 succese consecutive la nivel profesionist. Desigur, un reper important, dar care nu se dorea stopat prea curând, a fost continuat prin intermediul unui abandon.

Un imens semn al întrebării ar merita amintit cu privire la ascensiunea curentă a Gabrielei, dacă Jil Teichmann ar fi menținut controlul primului set al rundei inaugurale din Hamburg. Acea revenire, catalizatorul unei grozave creșteri de formă a concretizat o reeditare a duelului ca fiind enorm de interesantă. Însă, exuberanta jucătoare din Elveția a decis că nu poate evolua, în turul secund.

În schimb, Ruse și-a menținut ritmul implicându-se alături de Olga Danilović în două dueluri pasionante de dublu. Ulterior, promițătoarea Lucia Bronzetti i-a stat în cale româncei către penultimul act. În cadrul unei noi partide de imensă calitate, încheiată cu mult timp după miezul nopții (ca urmare a programului extins serios la simplu), Ruse și-a demonstrat superioritatea față de tânăra peninsulară, în momentele în care confruntarea ar fi putut aluneca spre un set decisiv. Căutând să fie tot mai sigură și dominantă în schimburile de mingi, ea mai făcea un pas important înainte, devenind oficial cea mai în formă jucătoare a circuitului WTA.

Agresivitatea controlată perfect în multe rânduri a conturat o dimensiune specială, care se putea traduce prin faptul că, indiferent de adversar, șansele vor rămâne intacte. O urmare logică s-a consemnat și în ideea că fiecare victorie a dus-o pe bucureșteancă mai sus în ierarhia provizorie. Pentru moment, în ciuda oboselii intervenite natural, ținta se poziționa asupra unei a doua finale consecutive din postura unei combatante venite din calificări, aspect pe care statisticile îl găsesc greu drept valabil în actualul secol.

Până acolo, tabloul semnala un adversar cu adevărat redutabil în semifinale. Océane Dodin și parcursul ei până în acel punct al turneului s-au arătat de-a dreptul intrigante, mai ales din unghiul de vedere al tenisului românesc. Inițial, combatanta din Franța i-a stopat relativ prompt participarea Alexandrei Dulgheru, care încă își calibrează revenirea la un nivel competitiv.

Peste alte două confruntări, emoțiile se înmulțeau serios pentru capul de serie cu numărul 6 împotriva lui Jacqueline Cristian. Aflată la rândul ei în căutarea altei performanțe notabile, mai tânăra jucătoare tricoloră a pus imense probleme în majoritatea confruntării.

După un prim act absolut dramatic pe care Dodin îl ceda la tie-break, lucrurile au părut să îi pătrundă total sub control, odată cu startul manșei a doua. Chiar și astfel, outsidera confruntării s-a aflat la două schimburi completate mai atent pentru definitivarea unei reveniri spectaculoase, după 1 – 5 în manșa finală.

Succesul, până la urmă dramatic i-a oferit galicei o a treia întâlnire distinctă cu o româncă în cadrul internaționalelor de la Palermo. Așteptările vizate într-adevăr ca fiind diferite au anticipat corect un duel absolut uluitor. Încă de la primele sale raliuri (ori încercări de declanșare ale lor) s-au constatat câteva constante.

Predispoziția franțuzoaicei în a comite duble greșeli, vizibilă de altfel și în precedentele înfruntări a rezultat într-un ritm găsit foarte greu în cadrul raliurilor, ele fiind de multe ori aproape inexistente. În ciuda faptului că și-a cedat serviciul rapid, replica sa de retur s-a îmbunătățit treptat, pe fondul inexactităților venite din racheta Gabrielei. După ce faza tatonării s-a încheiat, partida a pătruns într-o zonă bizară, dar fascinantă. Problemele amintite anterior au persistat în mare măsură, până în momentul în care mingiile de break trebuiau salvate. Raportul respectiv însemna, la un moment dat, îndepărtarea a nouă dintre primele zece șanse. Câteva execuții bune, alături de erori venite de la adversară îi ofereau favoritei a șasea posibilitatea de a se focusa mai atent pentru momentele primirii.

Ca urmare, ea a reușit o primă desprindere, însă într-o dinamică atât de sacadată a partidei, orice prim serviciu ratat se traducea drept o oportunitate. Fiind nevoită să revină la retur, Ruse și-a adunat resursele, egalând la 5. Chiar dacă franțuzoaica domina din nou pe serviciul advers, ratarea unei prime șanse de set și comiterea dublei greșeli cu numărul 12 au însemnat propulsarea primului act către tie-break.

După mai bine de o oră de joc, inconsistența primei lovituri a rămas ridicată, gândindu-ne și la disputa inaugurală a Irinei Bara de la Gdnyia, care a atins 20 de break-uri. Șapte dintre cele douăsprezece puncte de serviciu au fost cedate. Dodin a reușit să găsească tușele în manieră consecutivă, procurându-și jocul decisiv la 4.

Prima manșă cedată după exact o săptămână s-a consumat bizară pentru Gabriela Ruse, a cărei reacție pozitivă nu a așteptat mult timp. Preluând din nou inițiativa ca urmare a presiunii de la primire, dând senzația că se poate desprinde serios. Atleta din Lille a reușit să reziste cu șanse în setul secund până în momentul în care adversara sa a solicitat intervenția medicului din rațiuni ce s-au dovedit foarte serioase (la finalul disputei).

Până atunci, a devenit oricum limpede că nivelul energiei româncei se mai disipase. Izbutind să rămână calmă în fiecare situație echilibrată, Gabi s-a poziționat în a servi pentru actul secund în două rânduri. De fiecare dată, Dodin a avut replică prin execuții adânci, aducând un set mai lung decât primul spre același deznodământ. În al doilea tie-break al serii, erorile s-au adunat doar într-o singură tabără, tenismena din Hexagon neputând obține niciun punct.

O asemenea desfășurare a scorului a oferit la finalul celor două segmente titanice, rarisime totodată, impresia că jucătoarea tricoloră, încurajată permanent, atât intrinsec, cât și din tribune, deținea întreaga inițiativă.

Impresia a fost confirmată prompt în primele minute ale actului decisiv, ce au arătat un ecart enorm între combatante, Dodin nereușind să mai susțină deloc raliurile. Greșelile neforțate (inclusiv dublele, ajunse la 22) se adunau spre marele merit al româncei, purtată calm de așa-numita rutină a victoriilor spre un nou succes excepțional. Deși aspectul partidei a ajuns să se reechilibreze, după numeroase jocuri dezechilibrate, scorul era imposibil de neutralizat.

Revenind cu aceeași îndârjire într-un final game de serviciu, Gabriela Ruse închidea prima semifinală chiar înaintea împlinirii a 3 ore, o valoare uimitoare. Calificarea în ultimul act sicilian se confirma cu scorul de 6 – 7 (4) ; 7 – 6 (0) ; 6 – 1, însă tabela nu indica și mărturisirea învingătoarei, care a anunțat că s-a aflat foarte aproape de abandon, în timpul time-outului medical. Victoria obținută de o manieră inexplicabilă a anulat prin adrenalină senzația de copleșire și amețelile simțită în acele clipe.

Un efort de excepție, apreciat de întreg publicul din Palermo lăsa în spate o epuizare inevitabilă. Însă, dincolo suferinței și abnegației, un al doilea trofeu WTA succesiv al carierei se afla la un singur meci distanță, împotriva lui Danielle Rose Collins (cotată favorită 1). Altfel spus, una dintre cele mai dure oponente din cadrul seriei pozitive a momentului în întreg tenisului feminin va pregăti o eventuală revanșă pe zgura italiană.

A obține și a ajunge la 13 partide consecutive fără înfrângere este un deziderat de-a dreptul special, indiferent de natura în care ele au fost bifate. Mai mult, dacă ne gândim încă o dată de unde a pornit Gabriela Ruse în parțialul carierei, rezultatul vizibil devine cu atât mai greu de absorbit. Actualmente, o nouă șansă spre un turneu profesioniste echivalentă propulsării româncei între primele 100 de atlete ale momentului în tenis.

Surse:

https://www.digisport.ro/tenis/gabriela-ruse-era-cat-pe-ce-sa-abandoneze-la-palermo-eram-ametita-nu-mi-simteam-partea-stanga-1200855