Cât de pregătită este Uniunea Europeană să primească oameni care au nevoie de protecție? Cum pot fi îmbunătățite programele de integrare? - două dosare importante pentru Bruxelles și statele membre, care pot decide viitorul a milioane de oameni.

Imaginea de ansamblu a refugiaților aflați la granița Uniunii Europene în 2015 și în 2016 era dezolantă. Doi ani mai târziu, lucrurile par să fie mai liniștite în Europa, deși situația în țările de origine ale acestor oameni nu s-a îmbunătățit.

Ce s-a schimbat din 2016 la granița de sud-est a Europei?

În 2016, EURACTIV România a pornit pe urmele refugiaților prin Serbia, Bulgaria și România. Am documentat poveștile oamenilor, am urmărit fluxul din Turcia, Grecia și Italia. Am vorbit cu autoritățile și organizațiile internaționale responsabile.

Anul acesta ne-am îndreptat din nou către instituțiile care administrează acest fenomen pentru a înțelege cum au evoluat lucrurile și care sunt punctele nevralgice actuale.

Am aflat că la nivelul Uniunii Europene, numărul solicitanților de azil a scăzut, deși există state precum România care au resimțit o creștere a cererilor. Țările nu par să-și fi dezvoltat capabilitățile de recepție, în vreme ce centrele care deservesc aceste funcții au fost aspru criticate pentru condițiile de viață, deși lucrurile nu stau la fel peste tot.

În România, ne-a spus Eduardo Yrezabal, reprezentantul UNHCR, condițiile în centrele de recepție și de tranzit sunt adecvate, dar pot găzdui un număr limitat de oameni. Astfel, deși anul trecut Inspectoratul General pentru Imigrări a procesat toate cele 4.800 de cereri de azil primite, un număr record pentru media țării din ultimii 14 ani, o creștere semnificativă a venirilor ar ridica probleme.

Tot în România, procesul de integrare pare să fi încurajat idei inovative, arta fiind un mijloc nou folosit pentru a aduce comunitățile gazdă mai aproape de refugiați. Autoritățile responsabile și UNHCR sunt însă de acord că este nevoie de mai multă coordonare la nivel local în procesul de integrare, iar o nouă propunere legislativă promite să rezolve această problemă.

Cât de pregătită este Europa?

O perspectivă de ansamblu, precum și câteva elemente punctuale de succes, ne-au fost prezentate de către Eduardo Yrezabal, reprezentantul UNHCR în România. Cele mai importante declarații pot fi aici, pentru interviul integral vă invităm să vizionați videoclipul de mai jos.

Notă importantă: Materialul video are subtitrare în limba română și este disponibil în format HD. În cazul în care acestea nu pornesc automat, vă rugăm selectați aceste elemente utilizând butonul Setări/Settings al YouTube. 

EURACTIV.ro: Cât de pregătite sunt statele din Uniunea Europeană să primească un nou flux de refugiați?

Eduardo Yrezabal: Situația s-a schimbat în sensul că numărul celor care vin în Europa a scăzut. Nu există încă statistici oficiale pentru 2017, dar semnalul pe care îl avem este că a avut loc o scădere a persoanelor care ajung în Europa și solicită azil în statele europene. Desigur, vorbesc despre Europa în ansamblul său, deoarece există state individuale, de exemplu Romania, unde numărul solicitanților de azil a crescut. Vă amintiți de la ultima noastră întâlnire că am spus „Cum putem vorbi despre o criză când numărul oamenilor care ajung în Europa nu poate fi comparat cu numărul persoanelor care ajung în alte părți ale lumii, persoane care caută protecție în ale părți ale lumii?” Sunt bucuros să spun că am avut dreptate.

În același timp, faptul că numărul a scăzut nu reprezintă o veste bună, pentru că înseamnă că statele, probabil, au luat măsuri pentru a descuraja venirea persoanelor care ar putea avea nevoie de protecție.

Sunt statele mai bine pregătite să primească refugiați? Nu cred că a avut loc o îmbunătățire în acest sens. Nu a avut loc nici o deteriorare. Situația rămâne la fel în opinia mea, dar statele au fost foarte determinate să aplice un control mai strict la graniță.

EURACTIV.ro: Cum vedeți acoperirea media și atitudinea publică în raport cu situația refugiaților?

Eduardo Yrezabal: Cred că media – dacă vorbim despre România – rămâne neutră. Nu sunt împotriva refugiaților, dar nici nu îi susțin. (...) Din păcate, vedem că în state nu foarte îndepărtate de România situația atitudinii publice și acoperirii media în ceea ce îi privește pe refugiați s-a deteriorat foarte mult. Nu trebuie să numesc țările, știm cu toții la ce țări ne gândim. Lucrul acesta tinde să fie reflectat și în media din România și rămâne în mintea publicului. Cred că trebuie să lucrăm în continuare cu media. (...)

Atitudinile publice – situația este similară cu cea a mediei. Când vedem contextul politic din Europa, când vedem că în campaniile electorale trecute sau prezente problemele refugiaților figurează pe o poziție foarte înaltă a agendei politice – nu ca un mod de a susține, ci ca un mod de a spune că nu vrem să se întâmple așa ceva în țara noastră… Lucrurile acestea rămân în mintea oamenilor, chiar dacă discursul acesta nu există în România acum. Într-o lume globalizată, în Europa integrată, ceea ce se întâmplă cu opinia publică într-o țară poate foarte ușor să influențeze opinia publică din altă țară. Acesta este riscul pe care îl văd. Până acum, sunt bucuros să spun că problemele refugiaților în România sunt abordate la nivel politic dintr-o perspectivă umanitară, care ține cont de obligațiile internaționale, și nu dintr-un punct de vedere politizat.

EURACTIV.ro: Există multe critici la adresa condițiilor din centrele europene de primire la graniță, de exemplu cazul Lampedusa. Cum vedeți această situație?

Eduardo Yrezabal: Cred că aceste adăposturi – ați menționat Lampedusa, care este un exemplu foarte vizibil – sunt destinate nevoilor imediate, asistenței imediate. În cazul Lampedusa, centrul este pentru asistență după sosire. Acestea nu sunt centre gândite pentru șederea oamenilor pentru lungi perioade de timp.

Opinia mea, pe baza a ceea ce văd, este că Europa nu este încă pregătită să primească un număr mare de persoane și să administreze oamenii într-un mod adecvat la graniță.

Pot vorbi despre România dacă doriți. Centrele de la graniță sunt destul de adecvate. Respectă standardele. Dar ele pot găzdui maximum 30-40 de persoane pe zi. Dacă ceva precum ceea ce s-a întâmplat în 2015 s-ar întâmpla aici în România, cred că autoritățile ar avea ceva probleme. Este adevărat că există planuri de rezervă. Există și Ordonanța de Urgență, care a fost aprobată, pentru constituirea unor centre integrate de tranzit la graniță. Dar, în continuare, aceste centre ar putea să funcționeze numai temporar. Ele nu sunt menite să adăpostească un număr mare de oameni pentru o perioadă prelungită, în special în timpul iernii când condițiile meteo sunt forte dure. Din nou, opinia mea este că autoritățile din Europa au depus mai mult efort pentru a implementa măsuri de descurajare, decât pentru a stabili proceduri care să permită găzduirea oamenilor într-un mod mai sistematic și organizat în raport cu ceea ce am văzut în 2015.

EURACTIV.ro: Cum se desfășoară programul de relocare extra-UE?

Eduardo Yrezabal: Există țări care sunt mai favorabile participării în cadrul programului de relocare decât altele. UNHCR are o viziune optimistă în ceea ce privește rolul pe care Europa îl poate juca în relocare, precum și în alte forme de ajutor umanitar. Europa a fost întotdeauna foarte receptivă programelor de relocare. Există o tradiție a relocării în Europa. Având în vedere nevoile actuale din Libia, unde UNHCR încearcă să ajute prin evacuarea oamenilor care au nevoie urgent de protecție și asistență, vedem că încet dar sigur Europa devine determinată să acorde ajutor. Țări precum Norvegia, Olanda, Franța, Germania stabilesc în mod foarte serios programe care să acorde spații de relocare pentru refugiații blocați în Libia. Acum, în ceea ce privește așa-zisul cadru european de relocare care se află în discuții de ani, cred că mai sunt lucruri de făcut la nivel Comisiei, la nivelul Consiliului, și la nivelul statelor membre. Ce pot să spun ca veste bună este că nu există o opoziție puternică din partea statelor membre în ceea ce privește dezvoltarea unui cadru european pentru relocare. Lucrul acesta nu a fost valabil în cazul altor forme de expresie a solidarității, de exemplu în cazul programului de relocare intra-europeană, unde unele state au avut obiecții puternice.

EURACTIV.ro: Cum se desfășoară programul de integrare?

Eduardo Yrezabal: Acum un an, v-am spus că integrarea este cea mai complicate problemă în ceea ce privește protecția refugiaților. Este o știință complexă care are nevoie de implicarea multor actori și care are nevoie, de asemenea, și ca refugiații înșiși să își asume un angajament. Cred însă că un lucru s-a schimbat de anul trecut. Este vorba despre acea distincției – pe care toată lumea o vedea validă – între țări de tranzit și țări de destinație care acum dispare. În special în Uniunea Europeană, este bine înțeles că indiferent dacă refugiații fac această distincție statele nu mai pot face această diferențiere.

Acesta este scopul muncii realizate în cadrul reformei sistemului comun de azil european. Nu putem avea un sistem de azil comun dacă există țări de destinație și țări de tranzit.

Acum, cât succes au programele? Pot vorbi despre Romania, pentru că aici monitorizez mai atent situația. Cred că în ultimele 12 luni Guvernul României a depus mult efort pentru îmbunătățirea oportunităților de integrare. Chiar și așa, cred mai este ceva de muncă în ceea ce privește coordonarea. Integrarea necesită implicarea activă a guvernului central, autorităților locale de la nivel municipal, ministerelor de resort, a sectorului privat și a comunității locale. În România ceea ce urmărim să facem în 2018 și în 2019 este să lucrăm mai mult la coordonare. Există o puternică implicare din parte autorităților responsabile. Toată lumea este de acord că este nevoie de mai multă coordonare. (...)

EURACTIV.ro: Ce planuri aveți pentru Campania #AlăturiDeRefugiați?

Eduardo Yrezabal: Așa cum v-am explicat anul trecut, campania cere trei elemente de bază. Scopul ei este să adune sprijin pentru trei lucruri elementare: adăpost, acoperiș deasupra refugiaților, oportunitatea de a lucra, de a fi auto-sustenabil și educație pentru copiii refugiați. Asta înseamnă integrare. Vreau să spun că în acest mod definim integrarea.

Așa cum am vorbit în cadrul a mai multor ocazii, integrarea necesită aducerea împreună a refugiaților cu populația locală, comunitatea locală. Scopul este de a crea comunități primitoare.

Prin activitățile care au fost implementate anul trecut în cadrul campaniei – mă refer la Festivalul de Artă cu și despre Refugiați din Timișoara, inițiativa din Cluj cu Liga pentru Apărarea Drepturilor Omului; anul acesta participăm la festivalul de documentare din București – refugiații și comunitățile locale au fost apropriați, s-au cunoscut unii pe alții. Festivalul din Timișoara a fost pentru mine o experiență minunată – să văd tineri refugiați care încă nu stăpânesc limba română jucând ca actori alături de tineri români. A fost minunat. Când erau pe scenă, nu puteai să ii diferențiezi. Este un mod bun de a aduce oamenii împreună.

Planurile autorităților

Pentru a înțelege mai bine viziunea autorităților din România, ne-am întâlnit cu Eleodor Pîrvu, director adjunct al Direcției de Azil și Integrare, din cadrul Inspectoratului General pentru Imigrări.

EURACTIV.ro: Care au fost acțiunile României în contextul situației din 2016?

Eleodor Pîrvu: Procesul de relocare intra-UE este în momentul de față finalizat. Cele două decizii elaborate la nivelul Uniunii Europene și-au încetat aplicabilitate. România a contribuit activ la susținerea Italiei și Greciei, în efortul lor de a face față situației de la nivelul anului 2015, respectiv 2016. Pe parcursul a doi ani de zile, România a relocat un număr de 728 de persoane din aceste două state. Avem un număr de 683 de persoane relocate din Grecia și 45 de persoane din Italia, întregul proces depinzând la momentul respectiv de capacitatea celor două state de a înregistra persoanele și de a le referi în procesul de relocare.

Grecia a beneficiat de un ajutor mai puternic la începutul crizei din partea Biroului European de Sprijin în Domeniul Azilului, precum și din partea statelor membre, fiind înființate hotspot-uri în care toți migranții erau înregistrați. Pe lângă transferul acestor persoane în nevoie de protecție, România a contribuit atât în cazul Greciei cât și în cel al Italiei cu foarte mulți ofițeri cu experiență în ceea ce privește înregistrarea cererilor de azil, procesarea acestora, și consilierea și informarea migranților din hotspot-uri.

În cazul Italiei, numărul persoanelor relocate a fost mult mai mic, dar ceea ce pot să vă menționez este că România și-a exprimat intenția de a reloca mult mai multe persoane, dar specificul grupului țintă – majoritatea imigranților fiind de origine eritreană – a condus la relocarea lor către state care aveau deja comunități de cetățeni eritreeni stabilite pe teritoriile naționale.

De asemenea, la fel ca și în cazul Greciei, am sprijinit autoritățile similare din Italia pe partea de înregistrare și procesare, respectiv procesul de pre-admisibilitate.

Diferit de cazul Greciei, în Italia am oferit sprijin și expertiză în ceea ce privește mecanismul de transfer prin intermediul sistemului Dublin a persoanelor în nevoie de protecție.

Pe lângă programul de relocare intra-UE, România contribuie la implementarea soluțiilor durabile în ceea ce privește relocarea extra-UE (denumită la nivel european ca procesul de resettlement), integrarea și repatrierea voluntară.

În ceea ce privește relocarea extra-UE, România are o politică elaborată în acest domeniu încă din anul 2008. La momentul respectiv am dezvoltat o infrastructură și proceduri de lucru pentru aplicarea legislației, am pregătit oamenii și până în momentul de față avem trei operațiuni majore de relocare finalizate, (refugiați transferați din Malaezia și Turcia).

În plus față de sprijinul acordat statelor membre, România a susținut activ și statele terțe supuse fluxului migrator, precum Turcia. Avem o operațiune de relocare finalizată recent. Am avut o cotă aprobată la nivel guvernamental de 80 de persoane, pentru doi ani de zile, din care am reușit să transferăm 43 de refugiați – cetățeni sirieni. Procesul a fost dificil pentru că în cadrul relocării extra-UE există o dependență de organizații și instituții terțe – Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați, care pune la dispoziție dosarele pentru selecție și Organizația Internațională pentru Migrație, care a fost responsabilă de transferul acestor persoane în România după selecție.

EURACTIV.ro: Cum funcționează programul de integrare în România?

Eleodor Pîrvu: România are un program de integrare în vigoare din anul 2004. La momentul respectiv a fost elaborată o legislație în domeniu pe baza situației operative existente. Din acel an până în 2016, media cererilor de azil în România a fost de 1000 - 1500 de persoane pe an, culminând cu 2012, când din cauza evenimentelor din nordul Africii, în România au fost înregistrate peste 2500 de cereri de azil.

În anul 2017, au fost depuse peste 4800 de cereri de azil – un număr record absolut în acest domeniu. Inspectoratul General pentru Imigrări a analizat, a acordat acces la procedura de azil, a înregistrat și a procesat toate cererile depuse, acordând asistență ulterior celor care au obținut o formă de protecție prin programul de integrare.

În ceea ce privește programul de integrare, legislația în vigoare încă din anul 2004 atribuie anumite responsabilități mai multor instituții din România. Inspectoratul General pentru Imigrări, din cadrul Ministerului pentru Afaceri Interne, are rolul de a coordona toate aceste activități și de a interveni într-o fază inițială, imediat după obținerea unei forme de protecție, respectiv de a efectua interviurile cu persoanele beneficiare și de a dezvolta un plan de integrare individual, semnând un contract în acest sens cu persoana în cauză. Mai departe, alte instituții cu atribuții în domeniu conform legislației naționale intervin acolo unde este cazul. De exemplu, de organizarea cursurilor de învățare a limbii române este responsabil Ministerul Educației Naționale, prin intermediul Inspectoratelor Județene Școlare. Responsabil pentru accesul la piața forței de muncă este Ministerul Muncii, iar autoritățile locale pentru identificarea și punerea la dispoziție a unei locuințe.

O schimbare importantă survenită în acest domeniu în anul 2015 a fost aceea de a condiționa obținerea oricărui ajutor acordat de către statul român beneficiarilor unei forme de protecție de înscrierea în programul de integrare. Dacă cineva nu participă activ la activitățile planificate conform nevoilor individuale sau încearcă să părăsească programul de integrare nemotivat, asistența acordată de către stat este sistată.

În urma unei analize efectuată de noi recent în domeniul integrării, a fost generată o propunere de modificare legislativă în acest domeniu, o dezbatere publică pe această temă fiind organizată cu societatea civilă.

Notă importantă: Materialul video are subtitrare în limba engleză și este disponibil în format HD. În cazul în care acestea nu pornesc automat, vă rugăm să utilizați butonul Setări/Settings al YouTube.  

EURACTIV.ro: Cum evoluează coordonarea cu autoritățile locale?

Eleodor Pîrvu: În momentul de față cooperarea cu autoritățile locale se desfășoară bine, dar lucrurile pot fi îmbunătățite. Prin noua inițiativă legislativă, vor fi aduse elemente în plus care vizează cooperarea cu autoritățile locale. De exemplu, la nivelul întregii țări, vor putea fi înființate – numai la solicitarea Inspectoratului General pentru Imigrări – echipe locale de sprijin în domeniul integrării, în principalele orașe cu comunități importante de străini. Aceste echipe vor coordona pe plan local procesul integrării. Din aceste echipe vor face parte toate autoritățile locale care au atribuții în domeniu, precum și reprezentanți ai organizațiilor non-guvernamentale.

EURACTIV.ro: Care sunt planurile pentru anul acesta?

În perioada următoare, vom desfășura un amplu proces de creștere a conștientizării societății românești, o campanie pe care o vom desfășura împreună cu o organizație ne-guvernamentală. Campania va fi finanțată prin intermediul Fondului pentru Azil, Migrație și Integrare și va avea ca scop redarea imaginii adevărate a întregului proces migrator și prezentare beneficiilor integrării în societate a străinilor cu ședere legală în România. Titlul campaniei este „Sunt un străin până mă cunoști”.

Anul acesta, ne vom concentra pe obiectivele stabilite în cadrul Strategiei Naționale pentru Imigrație, respectiv dezvoltarea sistemului național de azil, cu scopul eficientizării și asigurării conformității cu standardele legale naționale, europene și internaționale aplicabile. De asemenea, vom participa activ la eforturile comunității internaționale și ale statelor membre în ceea ce privește procesul de relocare extra-UE, precum și în ceea ce privește îmbunătățirea procesului de integrare socială în România a cetățenilor statelor terțe.