In 15 ianuarie 2014, data adoptarii, Parlamentul European a postat in site-ul sau un comunicat privind principalele modificari si beneficii din pachetul legislativ ce reglementeaza achizitiile publice.

Un plus de valoare in achizitii va fi adus de criteriile de atribuire ce se vor aplica dupa publicarea directivelor:

"Noile reguli UE privind licitatiile publice si contractele de concesionare vor asigura o mai buna calitate si un raport mai bun calitate-pret atunci cand autoritatile publice vor cumpara sau inchiria activitati, bunuri sau servicii. Aceste reguli vor facilita accesul firmelor mici si mijlocii la licitatii si vor include prevederi mai stricte privind subcontractarea. ["] 

Raportul calitate-pret

Multumita noului criteriu de "oferta cea mai avantajoasa economic" (MEAT) din procedura de atribuire a contractului, autoritatile publice vor putea accentua calitatea, consideratiile referitoare la mediu, aspectele sociale sau inovatia, tinand in continuare cont de pret si de costurile de implementare a achizitiei. "Noul criteriu va aduce finalul dictaturii celui mai mic pret, aducand in prim-plan calitateaA, a explicat Tarabella."

La o prima lectura a directivelor s-ar intelege ca s-a introdus un criteriu cu totul nou fata de cele din vechile prevederi europene, iar statele membre ar fi obligate sa atribuie contractele numai pe baza "ofertei cea mai avantajoasa din punct de vedere economic".

Astfel, unii actori din sfera achizitiilor publice au creat un fals curent de opinie prin care sustin ca noile reglementari nu mai permit evaluarea bazata doar pe pret.

Personal, consider ca neclaritatea a fost creata de reinterpretarea data de o parte dintre "achizitori" explicatiei raportorului Marc Tarabella.

Europarlamentarul belgian doar atragea atentia asupra faptului ca nu se va mai pune accent pe criteriul "pretul cel mai scazut" in achizitii (care, timp de 8 ani, a avut intaietate in atribuirea contractelor) ci, din contra, trebuie urmarita obtinerea unui cat mai bun raport intre calitate si pret.

Data fiind confuzia de mai sus, autoritatile contractante au inceput sa puna diverse intrebari:

- Pentru orice tip de achizite trebuie sa apelam la "oferta cea mai avantajoasa din punct de vedere economic"?

- Daca vom cumpara combustibil ce factori de evaluare vom utiliza in afara de pret?

- Ce factori trebuie sa inventam la achizitiile simple de consumabile?

- Pentru servicii de curatenie chiar e necesar un altfel de factor in afara de tariful orar?

Un alt motiv de ingrijorare / dezorientare a fost creat de diferenta dintre continutul articolului dedicat criteriilor de atribuire:

- in Directiva 2004/18/CE, "pretul cel mai scazut " avea un loc bine stabilit la articolul 53 Criterii de atribuire a contractelor - alin. (1) lit.b);

- noile directive elimina acesta dispozitie, mentinand doar sintagma "oferta cea mai avantajoasa din punct de vedere economic".

Formula "pretul cel mai scazut" nu este eliminata, insa, in totalitate din noua Directiva.

In considerentul (96) se specifica, referitor la domeniul sectorial:

"Ar trebui [...] precizat ca autoritatile contractante pot stabili cea mai avantajoasa oferta din punct de vedere economic si cel mai scazut cost folosind o abordare bazata pe calcularea costurilor pe ciclu de viata, cu exceptia cazului in care aceasta este evaluata doar pe baza pretului."

Asadar, si in acceptia noilor reglementari, evaluarile viitoare se pot sprijini fie doar pe pret, fie doar pe raportul cost-calitate.

Explicatiile le gasim, mai intai, in preambulul Directivei, la considerentul 89, unde "oferta cea mai avantajoasa din punct de vedere economic" e definita "drept concept imperativ, deoarece toate ofertele castigatoare ar trebui sa fie alese, in cele din urma, in conformitate cu ceea ce fiecare autoritate contractanta considera a fi cea mai buna solutie din punct de vedere economic dintre cele oferite."

Prin urmare, in selectarea celei mai bune oferte trebuie sa se tina cont de toate elementele ce o caracterizeaza: atat partea financiara - pretul, cat si cea tehnica. Ceea ce, de altfel, reprezinta etape de parcurs si in vechile Directive (la aplicarea criteriului "pretul cel mai scazut", oferta castigatoare trebuie sa indeplineasca cerintele din caietul de sarcini si clasarea pe cel mai bun loc in ce priveste propunerea financiara).

Insa, in Directiva noua, legiuiorul atrage atentia asupra necesitatii de a se face o diferenta intre conceptul de alegere "oferta cea mai avantajoasa din punct de vedere economic" si criteriul de atribuire cu acelati nume din Directivele 2004/17/CE si 2004/18/CE: Aar trebui sa se utilizeze o terminologie diferita pentru a acoperi acest concept, respectiv "cel mai bun raport pret-calitate". In consecinta, acesta ar trebui sa fie interpretat in conformitate cu jurisprudenta cu privire la directivele mentionate, cu exceptia cazurilor in care exista o solutie evidenta si semnificativ diferita in prezenta directiva.A

In considerentul (90) se gaseste, din punctul meu de vedere, cea mai controversata idee, referitoare la criteriul de atribuire:

"In scopul de a incuraja o mai buna orientare catre calitate a achizitiilor publice, ar trebui sa li se permita statelor membre sa interzica sau sa restrictioneaze utilizarea doar a pretului sau doar a costului pentru evaluarea celei mai avantajoase oferte din punct de vedere economic, in cazul in care acestea considera necesar acest lucru."

Un asemenea drept le va permite statelor membre "sa interzica utilizarea doar a pretului" in evaluarea ofertelor, desi Directiva conditioneaza aplicarea: "in cazul in care acestea considera necesar acest lucru".

Discutiile dintre cei implicati in achizitiile publice au generat urmatoarele interpretari ale pct. 90:

1. Dreptul statelor de a interzice utilizarea doar a pretului ar putea conduce, prin transpunere, la impunerea unui singur criteriu de atribuire in legislatia nationala: "oferta cea mai avantajoasa din punct de vedere economic".
Ceea ce ar crea probleme inutile in achizitionarea unor produse de tip consumabile ori servicii cu caracter repetitiv.

Reiterez faptul ca Directiva stipuleaza un drept si nu o obligatie din partea statelor, in ceea ce priveste legiferarea unei interdictii.

In spiritul Directivei, de bun augur ar fi statutarea unor domenii in care se va utiliza numai criteriul de atribuire bazat pe analiza raport-calitate.

De exemplu: sfera lucrarilor de constructii civile, de drumuri etc. In acest mod poate s-ar reusi eradicarea preturile foarte scazute, asa zise de "dumping", ce au creat nenumarate dificultati in executarea contractelor: imposibilitatea finalizarii constructiei la o valoare atat de scazuta, nedetinerea resurselor materiale si financiare etc.

Si in aria furnizarilor de echipamente si instalatii de complexitate tehnica ridicata ar trebui impus drept criteriu unic "oferta cea mai avantajoasa din punct de vedere economic": in alegerea unui tomograf sau a unei instalatii de incalzire, costurilor de utilizare ar conduce la obtinerea unor avantaje reale si evidente pentru autoritatea contractanta.

Care ar fi consecintele interzicerii criteriului pretul cel mai scazut

Insa, in prestarea unor servicii de curierat ori de asigurare parc auto, interzicerea aplicarii criteriului de atribuire bazat doar pe pret ar conduce la inventarea unor factori tehnici ce nu ar aduce niciun avantaj initiatorului procedurii.

In loc sa se produca o fluidizare a achizitiilor, vom avea de a face cu un formalism excesiv, contrar dezideratelor noilor directive:
"Initierea proiectului de directiva privind achizitiile publice si de abrogare a Directivei 2004/18/CE [...] a avut ca scop valorificarea potentialului achizitiilor publice in cadrul pietei unice, in vederea promovarii unei cresterii economice sustenabile. [...] textul noilor directive pledeaza in favoarea promovarii calitatii si inovarii in materia ac/hizitiilor publice, a reducerii birocratiei inutile [...]" .

O utilizare abuziva/ necorespunzatoare a criteriului raport - calitate ar creste numarul de contestatii privind incalcarea principiului proportionalitatii, din cauza nejustificarii factorilor, neadecvarii lor la obiectul contractului.
Implicit, se va constata o sporire a situatiilor de anulare, pentru motivele invocate anterior.

Asadar, sa speram ca, prin transpunerea Directivelor, nu vom avem de a face cu o interdictie de utilizare a criteriului "pret".

2. O alta varianta de interpretare a pct.90, vehiculata de achizitori, ar fi cea de interzicere ori restrictionare a utilizarii doar a pretului, pentru a nu se permite diferentierea ofertelor numai dupa propunerea financiara, fara a se lua in considerare partea tehnica.

Ireal, totusi, un asemenea scenariu.

Citeste integral articolul expertului ISEC pe sectiunea dedicata proiectului pe site-ul Freedom House