Sunt oameni care aleg să lase corporația și agitația urbană pentru a se reîntoarce la origini, la țară, acolo unde, indiferent câtă carte ai făcut, natura și animalele te obligă la o muncă susținută, dar cu rezultate.

Aici intervine parte interesantă, rezultatele nu mai reprezintă sumele din cont, ci liniștea, dragul de muncă, satisfacția lucrului bine făcut și mulțumirea celor din jur. Poate este un alt mod de a face agricultură, dar funcționează.

David Daniel Limbășan are puțin peste 40 de ani, iar puțin înainte de a împlini această vârstă spune că „am ajuns să-mi stabilesc prioritățile în viață și am stabilit că, pentru mine, e mult mai importantă liniștea și împăcarea cu mine decât banul”.

La începutul anului 2013, când s-a lansat prima măsură, 1.4.1 - pe agricultură, a PNDR, la Grupul de Acțiune Locală (GAL) Țara Oltului au fost depuse 22 de cereri de finanțare. Printre acestea s-a numărat și cea a lui Daniel Limbășan. A plecat de la un efectiv mic de porci, propunându-și ca în cinci ani să dezvolte ferma, potrivit planului de afaceri.

În octombrie 2017 și-a depus ultima cerere de plată, finalizând proiectul, iar în prezent a accesat fonduri prin Măsura 16.4 din PNDR (Sprijin acordat pentru cooperare orizontală și verticală între actorii din lanțul de aprovizionare în sectoarele agricol și pomicol). Mai mulți producători s-au gândit să se pună laolaltă.

EURACTIV.ro: Ați renunțat la deadline-uri, la target-uri, la marketing și la analize financiare pentru a crește porci de Mangalița. De ce?  

Daniel Limbășan: Pentru că e mult mai sănătos, și fizic, și psihic (...) Am ajuns înainte de 40 de ani să-mi stabilesc prioritățile în viață și am stabilit că, pentru mine, e mult mai importantă liniștea și împăcarea cu mine decât banul. Pentru mine, banul nu mai este un scop în viață, ci doar un mijloc de care mă folosesc să fac ce îmi doresc.  

David Daniel Limbășan, producător - ferma „Mangalița de la Racovița”. Sursă foto: arhivă personală

EURACTIV.ro: Ați renunțat la corporație și v-ați întors acasă în Racovița să creșteți porci. Spuneți că banii reprezintă doar un mijloc, totuși, cum reușiți să îi produceți acum?

Daniel Limbășan: Desigur, banii sunt foarte importanți în viață, însă muncesc fără să mă gândesc la ei. Banii vin pur și simplu din munca pe care eu o depun. 

Trăiesc din munca mea, ajutat de fonduri europene.

EURACTIV.ro: Cum v-ați hotărât să accesați fonduri europene care, deși sunt de ani buni în România, continuă să fie privite de mulți cu reticență?

Daniel Limbășan: Asta se întâmplă numai din lipsa de informare a cetățenilor.

„Este destul de ușor să accesezi fonduri, dacă îți dorești acest lucru și ești corect informat.”

Este ușor în sensul în care ești corect informat, cum a fost, de exemplu, cazul nostru, când informarea a venit din partea managerului GAL Țara Oltului, din partea căruia am primit îndrumare, drept dovadă, GAL-ul nostru se situează pe primul loc în accesarea de fonduri europene, la nivelul țării.

Colaborăm foarte des, avem foarte des întâlniri la nivel de GAL și consider că e important să fim un exemplu de bune practici pentru ceilalți. (...) Întotdeauna metoda exemplului a dat rezultate. Important este să-ți dorești, apoi toți pașii parcurși au fost simpli pentru că am avut specialiști lângă noi care ne-au ghidat.

EURACTIV.ro: Zona din care proveniți, cea a Sibiului, este foarte ofertantă pe partea de ovine și bovine, mai puțin pe cea a porcilor de Mangalița. De ce ați ales această rasă? 

Daniel Limbășan: Pentru că întotdeauna mi-a plăcut să fiu special, cresc niște porci speciali. Porcii Mangalița și Bazna – de doi ani mă ocup și de selecția acestor porci, care sunt o încrucișare între Mangalița și Berkshire, o rasă venită din Anglia, în jurul anului 1870, în localitatea Bazna, județul Sibiu.

Acești porci sunt speciali din mai multe puncte de vedere, însă în principal datorită faptului că își păstrează gena rustică. Astfel, pe lângă culoarea mai roșiatică a cărnii, Mangalița are și o carne sănătoasă față de celelalte rase de porc, or, având o carne matură, porcul de Mangalița se taie la peste 150 kg.

Porc din rasa Mangalița. Sursă foto: arhivă personală David Daniel Limbășan

EURACTIV.ro: Cum arată o zi obișnuită la ferma dvs.?

Daniel Limbășan: O zi de muncă începe dimineața cu mult înaintea răsăritului soarelui și se încheie mult târziu în noapte. În principal, activitatea se desfășoară în fermă, unde verific starea animalelor și le asigur hrana, însă sunt zile în care lucrez doar în carmangerie, unde prepar produsele din carne de porc.

Toate produsele trec doar prin mâna mea și sunt preparate sub atentă supraveghere. (...) Îmi organizez singur toată activitatea pe care o depun și sunt mulțumit că reușesc să văd rodul muncii mele.  

Sunt și membru în diverse asociații, particip la multe activități, însă încerc să le împac pe toate, încerc să împac și viața de familie, care este la fel de importantă, iar satisfacțiile pe care le am, după munca depusă, sunt pe măsură.

EURACTIV.ro: Cu ce sunteți diferit față de ceilalți producători?

Daniel Limbășan: Mi-am făcut propria carmangerie și procesez în mod natural toate produsele. Diferențele se văd, să ofer numai un exemplu, în modul de afumare. Mulți clienți mă întreabă de ce carnea pe care o afum eu are nuanță maro, și nu roșie, cum este cea a produselor obișnuite din comerț. Răspunsul este simplu, din pricina fumului natural. Chiar dacă produsele mele poate nu sunt atât de estetice, nu arată atât de bine, ele compensează prin gust.

Produse tradiționale din carne de porc din rasa Mangalița. Sursă foto: arhivă personală David Daniel Limbășan