După negocieri intense şi criticate aspru de Parlamentul European, şefii de stat şi de guvern din Consiliul European au reuşit după discuţii şi consultări care s-au încheiat târziu în noapte să ajungă săptămâna aceasta la un acord privind funcţiile de top din Uniune.

Au fost vehiculate diverse variante, au apărut fel şi fel informaţii despre diverşi candidaţi şi, în cele din urmă, a triumfat preşedintele francez, Emmanuel Macron, care şi-a impus ideea renunţării la sistemul Spitzenkandidat. El a avut o problemă în special cu candidatul PPE pentru conducerea Comisiei Europene, Manfred Weber, considerat prea slab pentru o astfel de responsabilitate. În cele din urmă, a fost nominalizat tot un politician PPE din Germania, Ursula von der Leyen. 

Pentru postul de şef al diplomaţiei a fost propus socialistul spaniol Josep Borrell Fontelles.

Succesorul lui Donald Tusk în fruntea Consiliului European e liberalul belgian Charles Michel, iar şefa Băncii Centrale Europene va fi actuala directoare a FMI, Christine Lagarde.

Eurodeputaţii şi-au ales drept preşedinte un socialist, David Sassoli. Interesant e că acesta e un fost jurnalist italian, la fel ca şi predecesorul său, Antonio Tajani. 

Deşi au susţinut că alegerea se face fără a ţine cont de "aranjamentele" Consiliului European, în mod convenabil popularii şi Renew Europe nu au venit cu niciun candidat, lăsându-i calea deschisă candidatului S&D.

Luna aceasta, urmează ca PE să asculte viziunea despre Europa următorilor cinci ani a ministrul german al Apărării, pentru a decide dacă o acceptă sau nu la conducerea Comisiei Europene.

Dacă o vor accepta, urmează stabilirea portofoliilor din Comisie şi propunerile de comisari făcute de statele membre, iar votul pentru întreaga CE e programat pentru luna octombrie, întrucât mandatul actualului Executiv de la Bruxelles se încheie la 31 octombrie.

Dacă Ursula von der Leyen va fi respinsă, Consiliul European trebuie să vină cu o altă propunere.