După negocieri intense și criticate aspru de Parlamentul European, șefii de stat și de guvern din Consiliul European au reușit după discuții și consultări care s-au încheiat târziu în noapte să ajungă săptămâna aceasta la un acord privind funcțiile de top din Uniune.

Au fost vehiculate diverse variante, au apărut fel și fel informații despre diverși candidați și, în cele din urmă, a triumfat președintele francez, Emmanuel Macron, care și-a impus ideea renunțării la sistemul Spitzenkandidat. El a avut o problemă în special cu candidatul PPE pentru conducerea Comisiei Europene, Manfred Weber, considerat prea slab pentru o astfel de responsabilitate. În cele din urmă, a fost nominalizat tot un politician PPE din Germania, Ursula von der Leyen. 

Pentru postul de șef al diplomației a fost propus socialistul spaniol Josep Borrell Fontelles.

Succesorul lui Donald Tusk în fruntea Consiliului European e liberalul belgian Charles Michel, iar șefa Băncii Centrale Europene va fi actuala directoare a FMI, Christine Lagarde.

Eurodeputații și-au ales drept președinte un socialist, David Sassoli. Interesant e că acesta e un fost jurnalist italian, la fel ca și predecesorul său, Antonio Tajani. 

Deși au susținut că alegerea se face fără a ține cont de "aranjamentele" Consiliului European, în mod convenabil popularii și Renew Europe nu au venit cu niciun candidat, lăsându-i calea deschisă candidatului S&D.

Luna aceasta, urmează ca PE să asculte viziunea despre Europa următorilor cinci ani a ministrul german al Apărării, pentru a decide dacă o acceptă sau nu la conducerea Comisiei Europene.

Dacă o vor accepta, urmează stabilirea portofoliilor din Comisie și propunerile de comisari făcute de statele membre, iar votul pentru întreaga CE e programat pentru luna octombrie, întrucât mandatul actualului Executiv de la Bruxelles se încheie la 31 octombrie.

Dacă Ursula von der Leyen va fi respinsă, Consiliul European trebuie să vină cu o altă propunere.