Jurnalistul Liviu Avram explică pe larg cum Justiția a fost amputată prin abrogarea unor infracțiuni și amnistierea parțială a altora. Avram explică faptul că Guvernul a slăbit legea penală. Românii continuă protestele, însă.

„Puterea este sprijinită și de o parte din opoziție. Probabil își vor impune legile. Oamenii nu pot trăi 4 ani în stradă. Cine obosește primul pierde partida”.

"Doamnelor și domnilor,
Am să vă povestesc criza ordonanțelor de urgență din România așa cum a trăit-o un simplu cetățean: eu. În acest portofel sunt banii mei. Periodic, extrag o parte din ei și îi pun în ceea ce se cheamă bugetul public. Cui dau eu acești bani? Păi îi dau așa: Parlamentului, Guvernului, primarului și unei întregi birocrații de stat.

Dau acești bani din două motive:

1. Pentru că mă obligă legea.

2. Pentru că am prezumția - nu garanția, doar prezumția - că oamenii cărora le dau acești bani nu îi bagă în buzunar, ci îi administrează corect și în folosul tuturor. Această prezumție se bazează pe faptul că între acești oameni și banii mei stă interpusă forța legii.

Iar faptele prin care acești bani pot, într-o formă sau alta, să fie furați sunt scrise și pedepsite în Codul Penal: abuz în serviciu, mită, trafic de influență, conflict de interese, neglijență și așa mai departe. În acest aranjament legal și instituțional, îmi las liniștit banii aici și plec să îmi văd de viața mea, ca toți ceilalți contribuabili disciplinați.

Dar acum aproape două luni, într-o noapte, fără niciun fel de explicație anterioară sau ulterioară, Guvernul României a făcut un lucru de neînchipuit. Printr-o ordonanță de urgență, act cu putere de lege, a frânt tocmai legea care ne păzea banii. A dezincriminat total neglijența și conflictul de interese și a dezincriminat parțial abuzul în serviciu.

Și mă întreb: cum vine asta? Pe de o parte, pe mine, contribuabil, mă obligi - prin lege - să dau bani la buget, iar pe de altă parte, prin altă lege, te arăți indulgent și generos cu cei care mi-i pot fura. Dar pe mine, cel care pun banii, m-ai întrebat? Nu.

Puteai s-o faci? Sigur că da. Am avut alegeri acum mai puțin de patru luni. În campania electorală s-a vorbit mult despre orice, dar absolut niciodată despre aceste modificări - totuși substanțiale - ale legii penale.

Ce pot eu înțelege de aici? Că cei care ne-au cerut votul au avut o agendă ascunsă, au câștigat alegerile fără să vorbească despre ea, și o pun în aplicare după ce scrutinul a trecut. Așa arată capcana perfectă: cea în care victima nu are cum să nu intre. Și iată, am intrat cu toții.

Capcana a fost pregătită din timp cu o avalanșă de adevăruri alternative, de știri false și de spaime inventate, menite să construiască pseudo-justificări. Dar la întrebarea simplă și legitimă „De ce ați făcut asta?”, singurul răspuns pe care l-am primit a sunat în felul următor: „Pentru că așa a vrut Guvernul. Altă întrebare!”. Răspunsul acesta a intrat deja în folclor, căci un nefericit de ministru l-a repetat, în aceeași conferință de presă, de 24 de ori. Cum să mai rămâi calm?

Așa că o mulțime de români s-au dovedit imuni la manipulări, au înțeles exact ce li se pregătește și au ripostat. Sute de mii de contribuabili disciplinați s-au transformat în protestatari.

S-a cerut și arbitrajul Curții Constituționale. Aici e o poveste mai lungă, dar care pe scurt arată așa: din cinci sesizări pe care le-a judecat privitoare la ordonanța Guvernului, Curtea Constituțională a reușit performanța să nu ne spună absolut nimic despre ceea ce ne interesa pe noi mai mult: dacă ceea ce ne-a făcut Guvernul a fost bine, a fost rău sau a fost altcumva. În concluzie, înțelepciunea Curții nu ne-a ajutat la nimic.

Rămași, așadar, fără nicio pavăză, românilor le-a mai rămas doar protestul. Iar în urma protestelor, și doar în urma protestelor, Guvernul și-a anulat ordonanța de urgență. Practic, românii din stradă au fost cei care au repus legea în drepturile sale.

Însă doar temporar - căci criza nu s-a terminat, ci s-a mutat un etaj mai sus: în Parlament. Din motive necunoscute, Parlamentul a înțeles că românii ar fi contestat doar maniera de acțiune a Guvernului (noaptea, ca hoții), nu și conținutul ordonanței. Și după ce Guvernul a făcut pasul înapoi, au început să apară în Parlament proiecte de lege care au același scop: slăbirea legii care ne păzește banii și o viață mai ușoară pentru cei care vor să-i fure.

Parlamentul pare a ne spune așa: „Nu v-a plăcut ce a făcut Guvernul? Nicio problemă. Venim noi, Parlamentul, și facem același lucru, pentru simplul fapt că putem. Ce-o să mai faceți?” Și românii au răspuns: continuă protestele. Ultimul a fost duminica ce tocmai a trecut.

Criza ordonanțelor a mai devoalat un lucru interesant: că slăbirea legii nu este dorită doar de majoritatea care sprijină Guvernul, ci și de o parte din Opoziție. Pe undeva era de așteptat: cei din Opoziție au fost și ei la guvernare și au, sau urmează să aibă, probleme cu această lege.

Cu o așa vastă majoritate, Parlamentul își poate impune până la urmă voința. Iar românii nu pot face nimic până în anul 2020, când vom avea din nou alegeri. Sigur, pot să protesteze, dar oamenii mai au și vieți de trăit, nu pot sta patru ani în stradă, cu spaima permanentă că aleșii lor pot oricând să-și impună această agendă.

Și cam asta e situația în acest moment: cetățenii protestează, Parlamentul lucrează, cine obosește primul pierde partida. Și din câte se vede, strada a început să obosească.

Premierul Sorin Grindeanu a fost întrebat recent ce mesaj al celor care îl contestă i-a plăcut cel mai mult.

Și l-a evocat pe acel cetățean care și-a imaginat că primul ministru nu a emis ordonanța de bună voie, ci că este captiv, că este ostaticul unui grup de interese și nu poate striga după ajutor. Și atunci i-a scris pe o coală de hârtie următorul mesaj: „Sorine, clipește de două ori dacă vrei să te salvăm!”.

Trebuie să-i dau dreptate primului ministru: e o glumă bună. Dar ce trăim noi acum, acasă, nu mai e glumă. Am căzut în capcana perfectă, suntem vulnerabili și ne simțim ostatici ai propriilor noștri conducători.

Ajutați-ne să găsim o soluție ca să-i aducem la o conduită decentă și responsabilă nu doar față de banii mei, nu doar față de banii noștri, ci și față de banii dvs. și ai celor pe care îi reprezentați.

Căci deopotrivă și leul românesc, și fondurile europene care urmează să intre în România sunt păzite de aceeași lege pe care acești domni vor s-o slăbească.

Nu știu dacă toți românii gândesc ca mine. Nu știu dacă cei care gândim astfel suntem majoritari sau minoritari. Dar vă asigur că cei care gândim la fel nu suntem deloc puțini.
Iar scopul prezenței mele aici acesta este: în numele acestor oameni, în fața dumneavoastră, să clipesc de două ori."

Textul a fost publicat și în ziarul Adevărul aici