Ilham Tohti, un economist care luptă pentru drepturile minorității uigure în China, este laureatul Premiului Saharov pentru libertatea de gândire, acordat de Parlamentul European.

Pe lista finaliștilor au mai fost trei apărători brazilieni ai drepturilor omului și un grup de studente din Kenya.

La fel ca și laureatul de anul trecut, regizorul ucrainean Oleg Șențov, Tohti nu a putut veni astăzi la Strasbourg pentru a-și ridica premiul, deoarece zace într-o închisoare din China, condamnat fiind pe viață pe motiv că ar fi terorist.

Premiul a fost ridicat de fiica sa, Jewher Ilham: ”Sunt onorată să fiu astăzi la Parlamentul European și să accept Premiul Saharov în numele tatălui meu. Sunt recunoscătoare că am oportunitatea de a-i spune povestea, pentru că el nu o poate spune”.

”Astăzi, nu există libertate pentru uigurii din China, nici la școală, nici în public, nici măcar în case. Tatăl meu, la fel ca majoritatea uigurilor, a fost etichetat drept extremist violent, cu o boală care trebuie vindecată și o minte care trebuie spălată...Cu această falsă etichetă de extremism, Guvernul a închis un milion de oameni - probabil mai mulți - în lagăre de reeducare sau de concentrare, unde uigurii sunt nevoiți să renunțe la religia, limba și cultura lor, unde oamenii sunt torturați și unde unii au murit”, a adăugat ea în plenul de la Strasbourg. 

”Tatăl meu a practicat libertatea de gândire, a practicat libertatea de a scrie, de a se exprima. Toate aceste drepturi sunt considerate un lux în China zilelor noastre, chiar dacă sunt ele drepturi fundamentale în întreaga lume”,

le-a spus tânăra jurnaliștilor prezenți la ultima plenară a acestui an de la Strasbourg.

Ea a reamintit că nu doar tatăl său a fost închis și condamnat pe nedrept, ci sute de mii de oameni nevinovați sunt fie în închisori, fie în lagăre. Mulți dintre ei nici măcar nu sunt activiști pentru drepturile omului, unii doar și-au publicat lucrări în limba uigură, fapt legal potrivit Constituției chineze. ”Alții au deschis grădinițe în limba uigură, ceea ce e, de asemenea, legal în China. Unii au cântat în limba uigură, ceea ce e legal. Dar toți acești oameni au fost trimiși în lagăre și închisori în mod ilegal”, a spus tânăra.

”Unde e tatăl meu? N-am mai auzit nicio veste de la el din 2017. Nici măcar nu știu dacă mai e în viață. Sunt o persoană foarte optimistă, tatăl meu m-a învățat să fiu așa, el era foarte optimist înainte de a ajunge la închisoare. Știa că va fi încarcerat și știa că va fi condamnat pentru o perioadă lungă de timp, 10-20 ani, dar nu mai mult de atât: «Guvernul chinez nu e atât de rău și, după ce voi ieși afară, îmi voi continua munca»”, a povestit Jewher Ilham, amintindu-și cum tatăl său a învățat-o să nu-și pierdă speranța și să nu urască pe nimeni.

”Tatăl meu un om onest, foarte curajos, foarte optimist și altruit. Și-a dedicat viața cauzei uigurilor, dar și drepturilor altor minorități din China”, spune Jewher Ilham, convinsă că Ilham Tohtinu nu și-a pierdut speranța, chiar dacă a suferit torturi groaznice în închisoare.

”Cred că, deși știe că ar putea rămâne în închisoare pentru totdeauna, el își va continua munca. Chiar dacă ar avea o mașină a timpului și ar putea să se întoarcă în urmă cu șase ani, ar face la fel”, mai spune ea.

Jewher Ilham l-a văzut ultima dată pe tatăl ei pe un aeroport, în urmă cu 6 ani. Economistul primise o bursă de un an la Universitatea din Indiana și a vrut să o ia și pe ea în SUA, în vacanța de iarnă. Fata avea atunci 18 ani și era în primul an de facultate.

Ilham Tohti n-a mai apucat să ajungă în SUA, a fost reținut pe aeroport - și ulterior condamnat la închisoare pe viață. A ajuns, în schimb, fiica sa, lăsată să plece de către autoritățile chineze, care au considerat-o ”o adolescentă naivă”. 

”Atunci l-am văzut ultima dată, pe 2 februarie 2013”, rememorează tânăra, care a preluat practic munca tatălui său. ”Nu mi-am dorit niciodată această viață, această muncă de activistă pentru drepturile omului. Urăsc politica, urăsc faptul că sunt nevoită să călătoresc în fiecare săptămână, în fiecare lună în locuri diferite doar pentru a vorbi în numele poporului meu, pentru a lupta pentru drepturile sale fudamentale. Vreau să-mi reiau viața de acum șase ani, vreau să dansez, vreau să cânt, vreau să ies cu prietenii mei, vreau o viață simplă, ca orice fată obișnuită. Dar Guvernul chinez nu mi-a dat de ales, Guvernul chinez vrea să convingă familia mea să mă convingă să renunț să vorbesc împotriva autorităților guvernamentale”, afirmă tânăra.

În întâlnirea cu ziariștii, ea s-a ferit de chestiunile politice, subliniind că nu vorbește împotriva Guvernului de la Bejing: ”Eu nu sunt împotriva autorităților chineze, ci impotriva modului în  sunt tratați uigurii și alte minorități. Îmi lipsește viața pașnică, dar nu regret ce fac, depinde de Guvernul chinez să mă întorc la viața mea normală”.

Jewher Ilham nu a mai revenit niciodată în China și ia foarte greu legătura cu familia. Știe doar că rudele sale nu prea au putut să-l viziteze pe tatăl său, dată fiind distanța dintre Beijing - unde locuiesc ei - și locul în care e încarcerat el. Dacă mai e acolo, întrucât din 2017 nu mai știe nimeni nimic de el. Acum doi ani, autoritățile chineze au decis să interzică vizitele familiei, care-l putea vedea o dată la trei luni, deși deținuții politici au dreptul la o vizită în fiecare lună. 

Întrebată ce înseamnă să fii astăzi uigur în China, tânăra a răspuns: ”Să-ți pierzi identitatea, cultura, să nu-ți poți practica religia, să nu-ți poți vorbi limba”.

Fiind născută la Beijing, Jewher Ilham a învățat puțină uigură în familie. Mai mult a învățat după ce a ajuns în SUA, țară în care sunt mai multe școli în care se predă limba uigură decât în China, cu excepția provinciei Xinjiang, unde trăiesc cei mai mulți uiguri.

Până acum, ”din fericire și în mod surprinzător” nu a primit amenințări de la autoritățile chineze, dar își amintește că a fost abordată în Statele Unite de doi studenți chinezi, care erau obligați să dea rapoarte autorităților de la Beijing. 

Ilham Tohti este un susținător al dialogului și cere implementarea legilor privind autonomia regională în China. În 2014, a fost condamnat la închisoare pe viață în urma unor acuzații legate de separatism. În ciuda acestui fapt, rămâne un susținător al moderației și împăcării. Din 2017, peste un milion de uiguri au fost închiși într-o rețea de lagăre de internare. Inițial, Beijingul a negat existența acestor lagăre, pe care acum le numește ”tabere voluntare de reeducare”.