Agenda ONU denumită „Țelurile de dezvoltare ale mileniului” a durat 15 ani. Rezultatele sunt bune, majoritatea indicatorilor care definesc sărăcia extremă sau care sunt în directă legătură cu acesta au înregistrat ameliorări semnificative. 

Cu mare fast au fost celebrate aceste rezultate la o conferință mondială a ONU dedicată dezvoltării, iar agenda pe următorii 15 ani este, poate, și mai ambițioasă, deși deloc lipsită de controverse.

În acest context, patru echipe de jurnaliști români au beneficiat de o bursă de documentare organizată de Centrul Român de Politici Europene, prin intermediul căreia au avut posibilitatea să vadă la fața locului care sunt rezultatele eforturilor, dar și care sunt lipsurile majore ale acestei politici de dezvoltare. Rezultatele muncii lor sunt următoarele:

Ioana Moldovan și Andrei Pungovschi - "În afara dorinței de a nu mă fi născut pe acest pământ, sunt un om normal”

Ștefan Mako - „Ne apărăm pământul și femeile”

Mircea Barbu - „ISIS, pe aici nu se trece”

Diana Meseșan și Andrei Becheru - „Zidul există și pentru mine, dar este din ce în ce mai mic”

Lorelei Mihală și Daniel Georgescu - „ÎNTRE DOUĂ LUMI. Un reportaj din Republica Moldova, la aproximativ 25 de ani de la izbucnirea conflictului transnistrean”

La final de an, la final de An European al Dezvoltării, jurnaliștii împărtășesc experiențele din teren cu publicul lor.

Întrebări și răspunsuri

Exista pe bune sirieni care se intorc? La valul urias care a venit in Europa anul asta, nu credeam ca e posibil.

Ștefan Mako: Există. Sunt, în mare, cei care s-au refugiat în țările străine, în principal în Turcia și Irak. Sunt sirieni de condiție modestă care trăiesc în condiții extrem de proaste în taberele de refugiați și preferă să se întoarcă la sărăcia lor din Rojava, o zonă cât de cât sigură pentru standardele actuale ale Siriei. 

Există și cazuri excepționale de sirieni stabiliți de mult în străinătate care vin să ajute cu ce pot sau încearcă să-și refacă viața în țara natală ca să încerce să-și prezerve cultura, tradițiile. Acești oameni au însă oricând opțiunea de a pleca din nou, având, de regulă pașaportul unei alte țări care funcționează ca plasă de siguranță.

Nu inteleg exact sistemul politic al kurzilor din Rojava. Puteti sa comparati cu ceva? Multumesc.

Ștefan Mako: Desigur, kurzii susțin că sistemul lor este unic și că nu a existat ceva similar nicăieri în lume. În practică, e un socialism egalitarian cu tente anarhiste, mai degrabă un mix de modele sociale europene și ideologie marxistă adaptate Orientului Mijlociu, o zonă fără tradiție în ceea ce privește egalitatea indiferent de sex, etnie sau religie. 

Cum si cine ar putea sa ajute kurzii atata vreme cat Turcia se opune clar oricarei idei de stat kurd? Acum, Europa are nevoie de Erdogan ca sa tina refugiatii la el. America n-are ce face ca Erdogan e NATO si a mai si dat jos un avion al rusului.

Ștefan Mako: Kurzii sunt sprijiniți de diaspora lor, îndeosebi cetățeni stabiliți în Germania, cu bani, dar și de confrații din Turcia și Irak. În ceea ce privește sprijinul din partea unor state, recent SUA a acordat atât bani cât și sprijin logistic, tehnică militară și experți care să susțină eforturile militare pe teren. 

În cel mai bun caz pentru kurzi, probabil vom asista la o consolidare a regiunii autonome cu sprijin american, însă ideea de stat kurd este puțin probabilă cât timp există Turcia. Cea mai realistă structură este o confederație transnațională, ca cea propusă de Abdullah Ocalan, cu mai multe regiuni autonome kurde pe teritoriul Turciei, Siriei, Irakului și Iranului. Un stat kurd de sine stătător este puțin probabil mai ales din cauza diferențelor foarte mari între diferitele grupuri kurde, atât lingvistice și culturale, cât mai ales politice.

Revenind în Siria, în cel mai rău caz, dacă nu vor mai avea nici sprijin american, kurzii sirieni se vor întoarce la condiția de popor asuprit de oricine va ajunge să controleze noul stat sirian. Însă forța lor militară pare în acest moment suficient de puternică pentru a le asigura păstrarea unei autonomii politice indiferent de rezultatul războiului civil.

Care-i treaba cu femeile în Rojava? E de fatada ca sa dea bine sau e ceva cultural?

Ștefan Mako: Este un experiment nemaiîntâlnit în regiune, pe care kurzii îl exploatează foarte bine, ca lupta lor să fie de interes și pentru Occident. Deși în practică lucrurile sunt foarte complicate din cauza culturii adânc înrădăcinate în ceea ce privește rolul și statutul femeii în societate, femeile se bucură într-adevăr de acces și sprijin la educație, funcții și la autodeterminare. Însă procesul este foarte complex, adevărata provocare este în familie, unde fetele trebuie lăsate să devină femei libere, să meargă la școală și să-și aleagă singure destinul. E un efort care trebuie susținut măcar câteva generații ca să putem spune că este ceva cultural. Deocamdată este doar un ideal al lui Ocalan pus în practică cu mijloacele rudimentare pe care kurzii le au la îndemână.

Cum este perceput razboiul din estul Ucrainei in restul tarii? Pe oameni ii intereseaza ce se intampla acolo sau viata merge inainte? Intreb pentru ca nu imi dau seama de nimic, la noi in presa se vorbeste din ce in ce mai rar despre Ucraina. Multumesc!

Ioana Moldovan: Nu putem vorbi de o perceptie unitara. Sunt oameni care nu pot sta pasivi la ce se intampla in estul tarii si incearca sa se implice cat de mult pot, de la voluntare care stau in spital cu soldatii raniti, la psihologi care formeaza asociatii care sa ajute soldatii sau retelele de voluntari care strang lucrurile necesare celor de pe front si le trimit soldatilor. Pe de alta parte, sunt oameni pentru care viata trebuie sa mearga inainte, asa cum a facut-o si pana acum. Razboiul din Ucraina este un razboi hibrid.

Ce se mai intampla in estul Ucrainei? Luptele continua sau e pace, asa cum declara politicienii?

Ioana Moldovan: Din ultimele informatii pe care le am, incalcarile de incetare a acordului de incetare a focului sunt mai putin frecvente decat erau, de exemplu, in august 2015. Dupa 1 septembrie, inceputul anului scolar in Ucraina, situatia s-a mai calmat. Se mai trage ocazional, dar numai cu arme de calibru mic, la provocare. Cu toate acestea, continua sa se raporteze soldati ucraineni omorati sau raniti pe front.

Cat de implicata este Romania in dezvoltarea Ucrainei? Baselu vorbea tot timpul despre asta, de la Klaus Werner nu mai auzim nimic.

Ioana Moldovan: Conform datelor publicate de Ministerul de Externe, căruia i se subordonează politica de dezvoltare în România, principalul domeniu în care oferim asistență Ucrainei este educația. Mai există însă și alte sectoare precum capacitatea instituțiilor publice, implicarea societății civile și participare publică. România a oferit și asistență umanitară Ucrainei, dar a contribuit și la un program de dezvoltare a Gărzii Naționale din Ucraina.

Ce am constatat în deplasarea din Ucraina e însă că domeniul sanitar nu apare nici în asistența oferită de UE, nici în cea a României față de Ucraina, deși este un sector care are nevoi urgente, mai ales în context de război.

În ceea ce privește comunicarea prezidențială, da, Ucraina nu este atât de prezentă în discursul politic românesc în ultima vreme. Ceea ce ridică semne de întrebare apropo de implicarea României prin politica sa externă în spațiul său de vecinătate. E drept însă că nici evenimentele nu mai țin capul de afiș cum o făceau în trecut.

De ce ar trebui sa ma intereseze ce se intampla in Georgia, cand persoanele cu dizabilitati din Romania au si ele probleme enorme??? Si acum mai aflu ca Romania le si da bani alora, cand noi aici nu avem pentru noi destui.

Diana Meseșan: Georgia face parte din Zona Extinsa a Marii Negre, o zona de importanta strategica pentru Romania - daca arunci undita din Constanta, s-ar putea sa prinzi peste in Tbilisi. Romania si Georgia sunt legate insa nu doar de iesirea la Marea Neagra, ci si de trecutul sovietic. Citesti un articol despre Georgia, dar iti dai seama ca poate fi vorba chiar de Romania. Din multe puncte de vedere, cele doua tari se pot inca privi in oglinda. Ce e insa complet diferit intre Romania si Georgia e relatia cu UE. Romania a devenit stat membru in 2007, pe cand Georgia inca viseaza la aderare; iar in calitate de membru UE, Romania trebuie sa isi asume obligatii de donator. O parte din aceste fonduri de asistenta ajung la prietena din copilarie, Georgia.

Ce rol a jucat asistenta pentru dezvoltare in cazul prezentat din Georgia. Nu mi-e foarte clar. Multumesc!

Diana Meseșan: In 2010, Romania a donat 300,000 de euro pentru a sprijini persoanele cu dizabilitati din Georgia. Cu banii acestia, s-au organizat intalniri si focus grupuri, s-au printat brosuri si s-a oferit suport tehnic unor institutii publice, in vederea cresterii constientizarii. Brosurile pot fi utile, ca principiu, dar persoanele cu dizabilități din Georgia se confrunta cu probleme concrete si urgente precum lipsa rampelor si a clădirilor accesibile. 

Nu inteleg de ce Georgia se agita atata cu UE. NU vor intra niciodata atata vreme cat Rusia e cu tancul la ei in tara. N-au probleme mai presante?

Diana Meseșan: Georgienii sunt convinsi ca doar o alianta cu UE ii va proteja de atitudinea de bully a Rusiei. Pentru Georgia, Rusia nu este doar un vecin mai mare, este un vecin de 245 de ori mai mare. Totodata, Rusia este un fost stat anexator hraparet care nu s-a multumit cu aproximativ 200 de ani de dominatie in Georgia. Dupa ce Georgia si-a proclamat independenta in 1991, Rusia a sprijinit o serie de actiuni separatiste, contribuind la razboiul din Abhazia si cel din Osetia de Sud. Intr-un astfel de context, intrarea in UE este vazuta ca singura modalitate de a iesi din zona de intimidare a Rusiei. 

In articol mentionati ca fondurile europene vor fi salvarea economiei moldovenesti si transnistrene. Pai pe noi ne intereseaza sa salvam Transnistria cand aia ne inchid scolile cu predare in romana?

Daniel Georgescu: Economia Moldovei si cea a Transnistriei sunt dependente una de alta. Reprezentanții U.E., ai Moldovei si chiar noi credem ca populatia Transnistriei si oamenii politici de acolo pot fi convinși să colaboreze pentru o reintegrare in Republica Moldova doar dacă au ceva de câștigat economic. S-au săturat de promisiunile Rusiei care nu s-au concretizat decât intr-o mică măsură. În prezent, Transnistria exportă mai mult în U.E. decât în Rusia. Până in urmă cu doi ani, in Transnistria se traia mai bine decât in Republica Moldova. Acum e invers.  Transnistrenii au inceput sa se gândesc că moldovenii au mai multe avantaje din apropierea fata de Bruxelles decât au ei din cea față de Moscova.

Ce face România concret pentru a ajuta Moldova? Ponta dadea microbuze, asta stim, ca sa ia voturi. Dar in problema cu Transnistria, diplomatic sau pe alte canale, cum sta treaba? Multumesc pentru raspuns.

Daniel Georgescu: România nu face parte din formatul diplomatic de negociere 5+2. Deci nu poate ajuta pe aceasta cale in mod direct Republica Moldova, ci doar indirect, prin intermediul U.E., care face parte dintre negociatori. In afară de achizitionarea microbuzelor, tara noastra a alocat fonduri pentru renovarea si dotarea cu mobilier a gradinitelor (multe dintre acestea arată mai bine decât cele din România), renovarea si dotarea dispensarelor medicale, achizitionarea manualelor școlare, cartilor si pentru restaurarea unor monumente. Sunt de luat in calcul si  bursele pentru elevii si studenții moldoveni sau vacantele in Romania pentru elevii cu probleme sociale. Dată fiind situația economică a țării noastre, se poate spune că România face eforturi mari pentru a ajuta Republica Moldova.

Cum poate un program de dezvoltare pentru Moldova sa sustina o negociere politica cu forte potrivnice?

Daniel Georgescu: U.E. și Republica Moldova vor avea poziții mult mai puternice in negocierile care vor urma cu Rusia, Transnistria si cu Ucraina, deoarece in urma programului de dezvoltare  nivelul economic si cel de trai vor creste in Republica Moldova. Acestea vor fi cele mai importante atuuri puse pe masa negocierilor de catre Moldova. Economia si conditiile de trai erau contraargumente până de curand, deoarece se traia mai bine in Transnistria. Cei de acolo se întrebau pe bună dreptate ce motiv au sa se reintegreze intr-o țară mai săracă decât a lor. Intr-una in care iti era mult mai greu sa iti castigi painea de zi cu zi decat la ei. Acum este invers. Economia Transnistriei merge mai prost din cauza războiului din Ucraina, inchiderii granitelor cu această țară si a lipsei de finanțare din partea Rusiei, care se află la randul ei într-o situație economică  dificilă. Moldova o duce mai bine datorită finantarilor din partea U.E., cat si a deschiderii pietei europene pentru Republică.