Am stat de vorbă cu conf. univ. dr. Luciana Alexandra Ghica, inițiator și director al IDC despre ce înseamnă dezvoltare internațională, de ce România are nevoie să se implice din ce în ce mai mult în acest domeniu și despre inițiativele centrului.

Centrul pentru Studii de Dezvoltare și Cooperare Internațională (IDC) din cadrul Facultății de Științe Politice a Universității din București a fost prima inițiativă românească academică dedicată dezvoltării internaționale și a devenit treptat una din vocile importante la nivel european, în special în chestiuni legate de dezvoltare și democratizare.

EurActiv.ro: De ce ar trebui să ne intereseze cooperarea internațională pentru dezvoltare?

Dezvoltarea durabilă și cooperarea internațională pentru dezvoltare au un impact direct asupra fiecăruia dintre noi, dar sunt poate unele din domeniile cele mai puțin cunoscute și mediatizate în România. În mod tradițional, dezvoltarea durabilă (ori sustenabilă) se referă la un principiu care ar trebui încorporat în orice activitate și politică publică pentru a asigura o dezvoltare echitabilă a societății în care trăim prin folosirea sustenabilă a resurselor de care dispunem. Din acest punct de vedere, este vorba de o coordonare a nevoilor de dezvoltare socială, dezvoltare economică și de protecție a mediului. Recent, acestei perspective i-a fost adaugată și o componentă direct legată de sfera cea mai vizibilă a politicului – statul de drept și responsabilizarea civică a decidenților politici: fără un stat de drept și politicieni care să răspundă pentru deciziile pe care le au, nu putem avea o dezvoltare echitabilă și sustenabilă. Cu alte cuvinte, dezvoltarea durabilă este principiul de eficiență care ar trebui să ghideze orice guvern democratic și responsabil în crearea și coordonarea tuturor politicilor sale publice, de la politici de creștere economică și proiecte de investiții în infrastructură la politici sociale cu impact de lungă durată precum cele politicile de educație, sănătate și mediu. 

Prin cooperare internațională pentru dezvoltare, statele au acces la alte tehnologii, modele și resurse pentru rezolvarea propriilor probleme de dezvoltare, pentru rezolvarea unor probleme comune cu alte state și pentru rezolvarea unor probleme comune pentru populația întregii planete. Cele mai vizibile arii de acțiune sunt cele legate de resurse comune care nu pot fi restricționate de granițe precum aerul. Combaterea poluării și a schimbărilor climatice este o prioritate majoră la nivel global, însă nu trebuie înțeleasă doar din perspectiva de protecție a mediului, ci și din perspective sociale, economice și politice. De pildă, o zonă poluată înseamnă o populație mai bolnavă, cu o speranță de viață mai mică, cu costuri mai mari de protecție socială, cu copii a căror dezvoltare fizică și mentală este afectată și deci cu șanse mai mici de dezvoltare economică competitivă, ceea ce pe termen lung duce la un cerc vicios al sărăciei, tot mai greu de rupt. De asemenea, în zonele sărace, cu un nivel redus de educație și de resurse economice, protecția mediului este printre cele mai neglijate, ceea ce duce la un alt tip de cerc vicios de dezvoltare inechitabilă și nesustenabilă cu efecte negative asupra populației în special pe termen mediu și lung.

Astfel de situații pun presiune și pe zonele mai dezvoltate social și economic (din același stat și din alte state) și creează clivaje și inegalități sociale din ce în ce mai acute care pot duce la instabilitate socială și la crize economice, sociale și politice, inclusiv la conflicte violente și valuri masive de migrație internă sau către alte state. Politicienii pot exploata ușor astfel de clivaje și inegalități, inclusiv prin discursuri naționaliste în care reprezintă populația statului cărora aparțin ca fiind amenințată de elemente exterioare națiunii (ex. teroriști, refugiați, migranți) sau chiar de cetățeni de altă etnie, religie sau preferință politică decât populația majoritară. În realitate, populația nu este amenințată decât de incompetența propriilor guvernanți în crearea unei dezvoltări echitabile și sustenabile a societății în care trăim. De aceea, chestiunea instituțiilor democratice, a statului de drept și a responsabilizării civice a decidenților politici a devenit o prioritate la nivel global și a fost încorporată în lista celor 17 obiective majore ale agendei actuale a Organizației Națiunilor Unite -Obiectivele de Dezvoltare Durabilă, 2015-2030. 

Odată cu aderarea la Uniunea Europeană în 2007 România a devenit în mod oficial donator de asistență oficială pentru dezvoltare, continuând în același timp să primească fonduri, în special din partea UE (ex. fonduri structurale), pentru propria dezvoltare. Majoritatea statelor lumii sunt parțial donatori de asistență pentru dezvoltare (chiar dacă, în lipsa resurselor, nu în mod constant și susținut) pentru că majoritatea statelor oferă și primesc în același timp expertiză care contribuie în mod direct la dezvoltarea economică și socială a populației din propriile state, dar și din alte state și la bunăstarea generală a populației lumii.Statele care au o politică oficială în domeniu se numesc state donatoare. În situația în care un stat devenit recent donator este și simultan recipient de fonduri de asistență pentru dezvoltare, precum România, acesta se încadrează într-o categorie specială, puțin studiată și cunoscută, pe care o numim de regulă donator emergent și în care se află și alte state recent democratizate precum cele din Europa Centrală și de Est și din America Latină.

Una din dilemele clasice pe care cetățeanul oricărui stat o poate avea în legătura cu politica guvernului țării sale în materie de cooperare internațională pentru dezvoltare este de ce guvernul oferă resurse financiare pentru dezvoltarea altor state când în propria țară sunt atât de multe probleme de dezvoltare de rezolvat. Pentru politicienii populiști, această dilemă este frecvent folosită pentru a promova o perspectivă naționalistă și izolaționistă asupra lumii în care trăim. Pericolul acestui tip de populism naționalist este cu atât mai mare în state fragile, recent democratizate, unde statul de drept este insuficient consolidat, unde sfera publică este încă în formare și presa nu este suficient de independentă, iar separarea puterilor în stat nu funcționează în mod optim. Dar, așa cum am văzut recent în cazuri precum Brexit și alegerile prezidențiale din SUA, acest tip de populism poate avea un impact distructiv seminificativ și în democrații consolidate.

Această dilemă a distribuirii fondurilor și a priorităților naționale este însă o falsă problemă. Niciun stat nu se poate dezvolta echitabil și sustenabil în mod izolat. Cu toții folosim tehnologii și resurse care au fost realizate în alte state, inclusiv pentru că este mai eficient din punct de vedere social și mai puțin costisitor economic. De pildă, cu toții beneficiem de cercetări medicale din alte state și care duc la producerea unor noi medicamente sau noi tehnici medicale ce pot salva vieți sau diminua suferința. Mai mult, complexitatea noilor tehnologii pentru o dezvoltare economică și socială sustenabilă (energie regenerabilă, noi materiale, tehnologii de comunicare digitală, noi medicamente etc) necesită cel mai adesea colaborarea între experți și punerea în comun de resurse din diferite state. De aceea, e important ca ceea ce realizăm și poate contribui la o viață mai bună să fie cunoscut dincolo de granițele propriului stat. Prin sprijinirea altor state cu asistență pentru dezvoltare contribuim de fapt la propria bunăstare, dar și la un climat mai stabil de securitate pentru că astfel contribuim și la reducerea cauzelor care pot genera conflicte violente și mișcări de populație care pun presiune pe zonele mai dezvoltate economic și social. Nu în ultimul rând, asistența pentru dezvoltare este o responsabilitate comună: nu avem niciun merit pentru că ne-am născut într-un anumit stat cu resurse mai multe și cu o dezvoltare economică și socială mai echitabilă, dar avem responsabilitatea să acționăm ca și cum am putea fi oricând în locul celor mai puțin favorizați decât noi prin simpla întâmplare a nașterii. Faptul că ne-am născut într-un stat care a cunoscut recent condiții sociale și economice mult mai proaste decât cele pe care le avem în medie actulmente în România ar trebui să ne facă să înțelegem mai bine această responsabilitate. Faptul că avem încă nenumărate probleme de dezvoltare și inechitate în România trebuie să ne facă și mai conectați internațional pentru a putea rezolva aceste probleme mai ușor și mai rapid, punând în comun resurse și soluții.

EurActiv.ro: Care sunt inițiativele și proiectele centrului în acest domeniu?

Centrul de Studii pentru Dezvoltare și Cooperare Internațională (IDC) este o inițiativă ce aduce împreună la Universitatea din București colegi de la universități diferite din România și din străinătate, din arii diverse ale științelor sociale, pentru a dezvolta programe și proiecte de cercetare, formare și consultanță în domeniul cooperării internaționale pentru dezvoltare, frecvent în dialog cu mediul profesional. Un prim nucleu a fost format în 2009 ca program pilot sub numele de Profesioniști în Relații Internaționale și Studii Europene (ProRISE), iar titulatura actuală a fost adoptată în 2013 când a fost adăugată componenta de cercetare. Acronimul IDC provine din limba engleză (limba de lucru pentru întreaga echipă care conține colegi din străinătate nevorbitori de limba română) și se referă atât la natura rețelei noastre - International Development Centre (centru de studii în domeniul cooperării internaționale pentru dezvoltare), cât și la misiunea acesteia - Ideas for Democratic Change (idei pentru schimbări democratice). Deși de atunci au mai apărut și alte inițiative similare atât în mediul universitar, cât și în zona dethink-tank (uneori cu nume similare, ceea ce poate crea confuzie), IDC rămâne un model unic de colaborare în România, cu cel mai complex și îndelungat portofoliu în domeniu și cu cea mai mare recunoaștere internațională.

Proiectele noastre se încadrează în trei categorii: cercetare, formare și dialog cu mediul profesional. Între 2009 și 2013, cel mai mult ne-am concentrat pe zona de formare și dialog profesional pentru că în România există o lipsă acută de expertiză și de înțelegere a necesităților de formare pentru piața muncii în domeniul dezvoltării. De asemenea, publicul larg este foarte puțin expus la chestiuni legate de dezvoltare și cooperare internațională pentru dezvoltare și am încercat astfel să deschidem mediul universitar către publicul larg și să contribuim la eforturile de conștientizare publică a domeniului ce au fost făcute după aderarea României la Uniunea Europeană și obținerea de către România a statutului de donator de asistență oficială pentru dezvoltare. Cele mai cunoscute inițiative pe care le-am derulat în domeniul formării și dialogului cu mediul profesional sunt seria Kapuscinski Development Lectures (prelegeri cu invitați) și Prinde TRENdul-Train4AID (formare pentru tineri comunicatori în domeniul dezvoltării și expoziție de fotografie pe teme de dezvoltare în metroul bucureștean). Prin seria Kapuscinski Development Lectures, un proiect în colaborare cu Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) și cu sprijinul financiar al Comisiei Europene, am reușit să aducem în România personalități la nivel global în domeniul cooperării internaționale pentru dezvoltare precum ASR Prințul Moștenitor Haakon al Norvegiei (Ambasador PNUD al Bunăvoinței), Paul Collier (Universitatea din Oxford), Owen Barder (Center for Global Development - Washington, D.C.) și Thomas Pogge (Yale University). Uneori impactul nostru a fost mult mai larg decât am anticipat. De pildă,prezența la Universitatea din București a ASR Prințul Moștenitor Haakon al Norvegiei, viitor șef de stat, a constituit și prima sa vizită în România, iar succesul acelui eveniment pentru care am colaborat cu foarte multe instituții guvernamentale și non-guvernamentale din România, Norvegia, din sistemul ONU și din sistemul UE ne-a permis ulterior să intrăm în dialog cu numeroși partneri internaționali și să facem cunoscută în străinătate expertiza românească, inclusiv a colegilor din alte organizații românești. Datorită acestei șanse pe care am avut-o la începutul activității ProRISE/IDC, considerăm că o parte a misiunii noastre este să fim un punct de conectare (hub) a expertizei românești cu alte rețele din străinătate și deci suntem deschiși colaborării cu toate inițiativele românești din domeniu, chiar dacă instituțional unele din aceste inițiative aparțin unor universități sau organizații concurente din București sau din țară.

Proiectul cel mai amplu la care lucrăm actualmente este demoAID, finanțat printr-un grant al Ministerului Educației (CNCS-UEFISCDI PN-II-RU-TE-2014-4-2851) și cu membrii tineri cercetători și doctoranzi de la facultățile de științe politice ale Universității din București și Universității Babeș-Bolyai din Cluj. Acesta este un proiect de cercetare ce folosește analiza de date de mari dimensiuni pentru a produce o hartă a tuturor donatorilor emergenți de asistență oficială pentru dezvoltare și un studiu pilot privind legătura dintre procesele de democratizare și modul în care donatorii emergenți își construiesc politica de cooperare internațională pentru dezvoltare. Studiul pilot utilizează ca studii de caz experiența de democratizare din America Latină și din Europa Centrală și de Est, iar pentru a obține date ce nu apar în literatura de specialitate sau nu sunt ușor accesibile public, membrii echipei aurealizat studii de teren in Argentina, Brazilia, Chile, Cuba și Mexic. Unele rezultate preliminare au fost prezentate la conferințe internaționale din străinătate, cel mai recent la sfârșitul lunii februarie 2017 în cadrul unei prelegeri la Departamentul de Dezvoltare Internațională al Universității din Oxford, Marea Britanie. Harta digitală a donatorilor emergenți este primul demers de acest fel la nivel mondial și o vom lansa în a doua parte a anului 2017, atât în România, cât și în străinătate în cadrul unei campanii intitulate iMADE in Romania

În viitor, dincolo de continuarea programelor și proiectelor deja începute, intenționăm să dezvoltăm din ce în ce mai mult componenta legată de procesele de democratizare în agenda dezvoltării internaționale, inclusiv în contextul procesului de integrare europeană și în special prin analiza de date de mari dimensiuni, promovarea datelor deschiseși a guvernării bazate pe date deschise (open data și open government) și analiza impactului noilor tehnologii asupra relațiilor internaționale, dezvoltării socio-economice și a proceselor democratice (ex. diplomație digitală, propagandă digitală, influențarea comportamentului electoral prin micro-targetting digital, inovare și schimbare socială prin tehnologii digitale ș.a.). În cadrul centrului deja avem un Observator de Sisteme Politice Europene care monitorizează principalele caracteristici ale sistemelor de partide, sistemelor electorale și sistemelor constituționale ale statelor europene. Ca parte a acestui program, în curând vom publica o enciclopedie a sistemelor politice europene. De asemenea, IDC este parte a rețelei Studii Electorale Românești și în această calitate punem la dispoziție gratuit baze de date privind toți parlamentarii români din 1990 până în prezent. De altfel, cum finanțarea tuturor proiectelor noastre a fost obținută prin competiție publică, toate rezultatele și datele proiectelor noastre sunt publice și pot fi folosite de oricine dorește, inclusiv de către mass-media și publicul larg.

Pentru cei interesați de explorarea mai aprofundată a tuturor acestor domenii legate de dezvoltare socială și politică, cel mai probabil din toamna anului 2017, vom deschide în cadrul Facultății de Științe Politice a Universității din București și primul master profesional în limba engleză de Afaceri Publice Internaționale. Pentru cei mai tineri, la aceeași facultate (pe care unii o confundă cu SNSPA, dar remintim că este o entitate distinctă, în cadrul Universității din București și nu a SNSPA), avem proiecte de formare pentru liceeni și programe de studii de licență în limbile română, engleză și franceză pentru care IDC organizează activități de pregătire complementară, inclusiv practică și acces la întâlniri cu reprezentanți ai mediului profesionaldin domeniu, atât din România, cât și din străinătate.