Deficiența prevenției, neglijarea sentimentelor adolescenților în mediul școlar și familial, iată adevărata Balenă albastră și "sacul" în care se simt închiși copiii.

Ce știm despre jocul Balena albastră? Nimic concret. Doar ceea ce am auzit de la alții. Un recent material filmat de Adevărul arată că nici autoritățile, pornite într-o campanie de informare la o școală, special cu privire la acest pretins fenomen, nu dețin informații corecte, ci răstălmăciri, au impresia că știu, dar nu știu (ex. poate fi blocat accesul la site (!), când, de fapt, este vorba de joc, nu de site, care s-ar propaga prin rețelele de socializare). Această atitudine nu este o joacă.
 
Lipsa de informare și propagarea de informații false este, de fapt, bula care îi poate "înghiți' pe adolescenți și adevăratul pericol care îi poate împinge la gesturi extreme, prin mimetism, dorința de a ieși în evidență sau din alte motive. 
 
În cazul Balena albastră, s-a creat o bulă de propagandă, potrivit căreia gesturi extreme sunt asociate unui presupus fenomen pornit de la ceva inexistent. Inexistent în forma pretinsă.
 
Al doilea caz, mai vechi, "Mami, sunt într-un sac, sună la poliție!" se referă la mesaje alarmiste trimise de adolescenți, pentru a-i speria pe părinți sau pe alți apropiați. În esență, apelul la gesturi disperate are la bază motive psihologice care ar trebui abordate prin metode specifice de prevenție. La nivel european există îngrijorări mari în acest sens. În România, ce fac autoritățile? Și cum?
 
Semnale cu privire la pericolul propagandei 
 
Medicul Gabriel Diaconu face o analiză a fenomenului Balena albastră, la finalul căreia constată problemele reale: lipsa unei strategii de prevenție eficientă a depresiei, și sinuciderii, la adolescenți; abordarea senzaționalistă a presei, acces ne-restricționat, nesupravegheat al adolescenților la conținut online care poate merge de la pornografie, până la tot ceea ce înseamnă creepy.
 
Balena propagandei
 
Medicul psihiatru Gabriel Diaconu explică, factual, de ce pericolul în cazul pretinsului joc "Balena albastră" e reprezentat de propagarea, fără discernământ, a unei bule de propagandă. Deficiențele majore de prevenție a gesturilor extreme rămân.
 
Potrivit medicului Diaconu, Balena albastră este "o bulă uriașă de propagandă", prin care este cultivat un fenomen inexistent, pe principiul mimetismului. Propagarea se rostogololește prin implicarea acelor mass-media în căutare de senzațional, care lărgesc bula de propagandă.
 
Medicul psihiatru Gabriel Diaconu scrie că monitorizează de ceva vreme unda de șoc dată de povestea unui joc online numit blue whale (Balena Albastră). "Ce urmează să vă spun e strict o înșiruire de fapte. Am să vă dau argumente pentru care Balena albastră - așa cum e prezentată acum - e doar ecoul local, viralizat deja, al unei bule de propagandă."- notează medicul.

Fapte

- potrivit medicului Gabriel Diaconu (în cele de mai jos, linkurile și sublinierile aparțin autorului). Textul integral poate fi citit aici

 1. .De ”Balena Albastră” am discutat pe larg cu coordonatorul Safenet Bulgaria, Georgi Apostolov, într-o corespondență alertă, în timp ce vedeam cum ”sare” roata informațională pe canalele din România. Bulgaria s-a confruntat, luna trecută, cu același potențial de contagiune socială a acestei povești, care - ca orice poveste - are o sămânță de adevăr dar altfel este, în lungul și latul ei, falsă.

2. Am găsit, pe Snopes (un website de verificare a veridicității unor știri), o analiză critică a fenomenului Balena Albastră lansat de ancheta, din vara lui 2015, de Novaya Gazeta. Snopes citează website-ul lenta.ru care a luat, la scurt timp după publicarea articolul, legătura cu More Kitov, ”creatorul” comunității de ”balene albastre”. Kitov nu doar că neagă că intenționa să împingă tinerii la suicid dar că, mai mult, Blue Whale (#bluewhale) a fost o inițiativă care să-i...ajute să n-o facă: ”Filip Lis/ Fox (Budeykin), care era administratorul grupului F57, dorea doar să crească numărul de followers pe pagina lui, pentru că voia să facă bani din publicitate. Lis a lansat mitul ”sectei” (n.m. vezi articolul meu din Mothers and The City, de ieri) și a folosit moartea Rinei Palenkova să-și promoveze ideea. [...] "Scopul era să-i descurajez, nu să se sinucidă."

 
3. Într-adevăr, deși arestat de ceva vreme, și prezentat Vestului ca ”mintea” din spatele bluewhale, Budeykin - care a fost găsit de experții psihologi ruși ca fiind ”perfect sănătos” - încă n-a fost trimis în judecată, deși e folosit ca imagine a propagandei. Cifrele vehiculate (că ar fi fost legat de 130 de sinucideri, sau poate 300, sau poate 80) nu au o bază reală, și nu se regăsesc nici în statistici oficiale, nici în altă formă de comunicare online. 
 
Articolul integral al medicului Gabriel Diaconu prezintă o serie de elemente care demontează mitul balenei albastre: textul integral a fost publicat pe pagina facebook a medicului Gabriel Diaconu și citat fie pe rețelele de socializare, fie pe site-uri.
 
Concluziile medicului Diaconu, pe scurt
 
  • Problema nu e Internetul. Problema nu e că există grupuri unde se discută de suicid și cum s-o faci.
  • Problema e că nu avem o strategie de prevenție eficientă a depresiei, și sinuciderii, la adolescenți.
  • Problema e că presa românească e leneșă, și prezintă doar o parte a problemei, de obicei cea senzaționalistă, pentru că trebuie să facă ”trafic” și să ”vândă”. Ori senzaționalul vinde.
  • Problema e că regulatorul român nu a avut, deocamdată, nici o reacție.
  • Problema e că adolescenții, în România, au acces ne-restricționat, nesupravegheați, la conținut online care poate merge de la pornografie, până la tot ceea ce înseamnă creepy, fie că e bluewhale, fie că e deep-web și illuminati, fie că e ”red-rooms” și alte povești urbane care sunt, aproape invariabil, invenții.

Caz mai vechi - elocvent pentru lipsa de strategie, de reacție, de preocupare la modul real a autorităților

 
"Mami, sunt într-un sac, sună la poliție!"
 
Un caz emblematic pentru abordarea greșită acasă și lipsa oricărui suport psihologic în mediul școlar sau parental pentru adolescenții debusolați rămâne cel al copilului de 13 ani, din Constanța, care a transmis părinților lui mesajul "Mami, sunt într-un sac!" "Sună la poliție!". S-a întâmplat în noiembrie 2015.
 
România - 4.200 dispariții copii

Cazul rămâne emblematic pentru lipsa oricărui suport psihologic pentru adolescenții care sunt debusolați și care nu găsesc spijin prihologic nici în mediul școlar, nici înțelegere a complexității vârstei lor la cei de acasă. În 2015, 4.200 de copii au dispărut de acasă în ultimul an; cele mai multe dispariții - la adolescenți, potrivit datelor Salvați copiii.

Îngrijorări și preocupări în Parlamentului European

În Europa, problemele disparițiilor sunt legate și de fenomenul exteemist. Îngrijorările în această privință au atins cote maxime la nivel european după ce a fost constatată tendința ca tinerii/adolescenții dezamagiți de mediul școlar și/sau familial să fie tentați să adere la mișcări radicale și/sau teroriste (raportul eurodeputatei franceze Rachida Dati).

Într-o rezoluție non-legislativă (fără efecte juridice) din 2009, Parlamentul European arăta importanța creării unui climat favorabil pentru adolescenți pornind de la mediul școlar:

"Parlamentul European invită statele membre să ofere sprijin cadrelor didactice pentru a crea un climat sănătos și să instituie infrastructura necesară relațiilor între școli, părinți, furnizori de servicii medicale și comunitate pentru a ameliora integrarea socială a tinerilor"

(Rezoluția Parlamentului European din 19 februarie 2009 referitoare la sănătatea mintală, punctul 25)

Una dintre cauzele disparițiilor - neglijarea nevoilor afective ale copiilor

Complexitatea motivelor care îi împing pe adolescenți la gesturi extreme poate fi stabilită doar de la caz la caz și nu are cum să fie abordată în cadrul unui articol simplist, care își propune doar să semnaleze lipsa unei strategii, la nivel național, de prevenție.

Adolescentul dispărut joi, 26 noiembrie 2015, la Constanța a fost găsit în ziua următoare, la orele serii. Acesta nu părea să fi fost victima nici unei agresiuni, ci, mai degrabă, se confirmă ipoteza plecării de acasă. Fuga de acasă este frecventă la adolescenți, după cum arată și statisticile.

Potrivit organizației Salvați copiii, studiile efectuate la nivelul Poliției Române au evidențiat drept cauze ale disparițiilor și fugii de acasă a copiilor:

 

  •  neglijarea nevoilor afective ale copiilor și lipsa de comunicare între părinți și copii; conflictele din familie;
  •  neglijența părinților/aparținătorilor legali în ceea ce ține de protectia copilului, care permit copilului să fie pus în condiții riscante în raport cu capacitatea acestuia de apărare;
  •  intenția unor adolescente (în general cu vârste cuprinse între 14-18 ani) de a se stabili la domiciliul unor prieteni (concubini) neagreați de familie;
  •  tulburări de comportament datorate unor factori multipli, care se traduc în tendința de vagabondaj;
  • intenția de a câștiga bani, din cauza situației materiale precare din familie; 
  •  influența anturajului.

"Dreptul copilului la o familie nu se rezumă doar la a avea părinți și o casă. Copiii au nevoie de atenție, iubire și comunicare. Neglijarea copiilor de către părinți, nealocarea unui timp zilnic pentru a vorbi cu copiii, constrângerile pe care copiii le simt din partea părinților în ceea ce privește performanța școlară sunt factori care pot duce la plecarea voluntară a minorilor de acasă." - organizația Salvați copiii

Gesturile lor, unele de frondă, pot deveni extreme, fapt care a determinat Parlamentul European să adopte un raport cu privire la măsuri urgente de prevenire cu privire la tendința de radicalizare a tinerilor și de aderare a acestora la rețele de infracționalitate sau teroriste, metoda principală de racolare fiind prin intermediul internetului. Potrivit documentului, peste 5,000 de cetățeni europeni, în special tineri, au plecat în ultimii ani în Siria sau Irak.