Potrivit unui raport publicat recent de eurodeputata franceză Rachida Dati (Partidul Popular European), peste 5,000 de cetățeni europeni, în special tineri, au plecat în ultimii ani în Siria sau Irak.

 

 

Citind concluziile trase de Dati, reprezentanții Consiliul Musulmanilor susțin că „ar fi o examinare urgentă, din partea statelor membre, a manualelor școlare, precum și o revizuire a cunoștințelor transmise generațiilor viitoare care vor trăi într-o perioadă diferită faă de cea de până acum, atât pentru a combate incultura religioasă și, implicit, șocul necunoașterii reciproce, cât și pentru a încuraja aptitudini critice mai dezvoltate.”

Rachida Dati susține că „putem combate flagelul radicalizării prin educație.  

Există școli cu probleme sociale reale care îi împing pe unii dintre tinerii europeni să nu se mai identifice cu națiunea lor, ci cu cel mai mic numitor comun, care uneori poate fi religia sau o pervertire a ei.”

Însă, crede Dati, „trebuie să luăm în calcul faptul că educația este o competență națională. Fiecare are propria sa istorie. În Anglia abordarea e complet diferită față de cea comunitară din Franța și chiar Germania. De aceea, astăzi, prevenirea se realizează prin educație, prin combaterea inegalităților. Deci fiecare țară trebuie mai întâi să aibă o politică care vizează inegalitățile. În Franța, inegalitățile s-au accentuat și adâncit în școli.”

În Danemarca, confruntată la rândul ei cu pericolul terorismului, abordarea este puțin diferită, în special în cazul celor care revin. Autoritățile daneze susțin că cel mai mare pericol îl reprezintă radicalizarea online. În ciuda eforturilor de monitorizare, depuse de serviciile secrete, în ceea ce privește internetul și în ciuda închiderii sau interzicerii anumitor site-uri, prevenția ar trebui făcută chiar în școli.

Școlile daneze îi învăță pe tineri cum să se comporte și cum să navigheze în siguranță pe internet, însă pericolul există încă. În acest sens, Dati susține că radicalizarea și jihadismul se realizează în două moduri diferite: prin  internet și  în închisoare.

 

„Majoritatea adolescenților se radicalizează pe internet sau în închisoare. Am propus răspunderea penală a giganților internetului, pentru că internetul nu poate spune că este un simplu canal prin care trece totul. În prezent toate organizațiile jihadiste, toate organizațiile criminale și teroriste folosesc internetul pentru a atrage și recruta persoane.”

Responsabilizarea internetului se poate realiza prin eliminarea conținutului, susține eurodeputatul:

 

„În prezent, se poate elimina conținut. Ministerul de Interne din Franța poate solicita giganților internetului să elimine conținut. Aceștia sunt responsabili (...) giganții internetului obțin profituri mari prin difuzarea acestor videoclipuri și de pe aceste site-uri. De ce? Datorită publicității care le înconjoară.”

„Astăzi este important să putem combate inegalitățile începând de la școală. În ceea ce privește chestiunea geopoliticii, avem o responsabilitate în Siria, în Irak, în Afganistan. Avem o responsabilitate. Dar nu numai noi. Statele din Golf poartă, la rândul lor, o responsabilitate. Mă întristează faptul că politicile europene și argumentele politice europene nu includ asumarea de către Arabia Saudită a unui rol în ceea ce se petrece acum în lume.”, a mai precizat Dati.

În ceea ce privește problema închisorilor, reprezentanții penitenciarelor din Marea Britanie susțin că, în cazul lor, au fost adoptate măsurile necesare pentru combaterea radicalizării, inclusiv transferul deținuților la alte penitenciare și segregarea atunci când este cazul și colaborarea cu capelanii din închisori.

Dati susține însă că, atunci când avem „o politică de segregare, cei care recrutează vor evita segregarea. Își vor pierde urma în mulțime pentru a recruta mai bine. Deci,cheia este să putem circumscrie, separa fără ca aceasta să însemne izolare. În acest fel putem vedea evoluția procesului spre radicalizare. Iar astfel de informații pentru combaterea lui, pentru a colecta informații despre rețele, de pildă. Permite de asemenea împiedicarea unor persoane de a cădea în capcană. Deci ideea nu este de a izola oamenii ci de a-i separa. Nu este același lucru.”

Sursa: Parlamentul European