Lansată în 1962, politica agricolă comună (PAC) este un parteneriat între agricultură și societate, între Europa și agricultorii săi.

Politica agricolă comună vizează produsele alimentare, mediul și zonele rurale. PAC urmărește:

- să îi sprijine pe fermieri și să îmbunătățească productivitatea agricolă, pentru o aprovizionare stabilă cu alimente la prețuri accesibile;

- să îi protejeze pe agricultorii din Uniunea Europeană, astfel încât aceștia să-și poată asigura un trai decent;

- să contribuie la combaterea schimbărilor climatice și la gestionarea durabilă a resurselor naturale;

- să conserve zonele rurale și peisajele de pe întreg teritoriul său;să mențină vitalitatea economiei rurale prin promovarea locurilor de muncă din sectorul agricol, din cel agroalimentar și din sectoarele asociate.

PAC este o politică comună pentru toate țările din UE. Ea este gestionată și finanțată la nivel european din resursele bugetului UE.În practică

Agricultura are un statut aparte, întrucât:

- în ciuda importanței producției alimentare, venitul fermierilor este cu circa 40 % mai mic în comparație cu veniturile din alte sectoare;

- agricultura este mai dependentă de condițiile meteorologice și climatice decât majoritatea celorlalte sectoare;

- există un decalaj de timp inevitabil între momentul în care se schimbă cererea consumatorilor și momentul când agricultorii pot răspunde acestei schimbări – pentru a putea produce mai mult grâu sau lapte, de exemplu, este nevoie de timp.

Agricultorii trebuie să-și mențină rentabilitatea activității, dar în același timp și să lucreze în mod durabil și ecologic și să conserve solurile și biodiversitatea.

Incertitudinile comerciale și impactul agriculturii asupra mediului justifică rolul important al sectorului public în viața fermierilor noștri.

PAC dispune de următoarele instrumente:

- sprijinul pentru venit prin plăți directe, contribuind la stabilitatea veniturilor și remunerându-i pe agricultorii care protejează mediul și care furnizează bunuri publice pe care piața nu le plătește în general, cum ar fi îngrijirea mediului rural;

- măsurile de piață pentru a face față unor situații dificile, cum ar fi o diminuare bruscă a cererii din cauza unei alerte sanitare sau o scădere a prețurilor ca urmare a unei oferte excedentare temporare pe piață;

- măsurile pentru dezvoltarea rurală, cu programe naționale și regionale care să răspundă nevoilor și provocărilor cu care se confruntă zonele rurale.