conținut parte a unui supliment sponsorizat  

• Acest articol face parte din suplimentul EURACTIV Health workers’ intra-EU migration causes headaches / RO: Migrația din interiorul UE a lucrătorilor din domeniul sănătății provoacă dureri de cap.

O migrație tot mai disproporționată a anagajaților din domeniul sănătății a dus la o criză a forței de muncă în Uniunea Europeană, unde o serie de membre se confruntă cu lipsă de personal, ceea ce pune în pericol activitatea sistemelor de sănătate. Cu toate că rolul UE este limitat, părțile interesate spun că ar exista soluții la îndemână.

Sistemele medicale ale statelor membre ale Uniunii Europene fac cu greu față problemelor cauzate de lipsa acută de personal medical, potrivit unui raport din 2021 al Comisiei Europene.

Spre deosebire de eforturile UE pentru „convergență ascendentă”, raportul evidențiază diferențe semnificative în domeniul asistenței medicale între statele membre. De exemplu, România și Polonia au densități mai mici de medici și asistenți spre deosebire de Germania și Suedia, fenomen parțial explicat de migrația intra-UE. 

Criticii sugerează că toate statele membre se luptă cu aceeași problemă și își recrutează specialiști de pe aceeași piață, astfel încât statele membre mai bogate câștigă jocul.

„România, Italia, Grecia și toate țările din estul Europei sunt cele mai afectate și sărăcite de acest proces de migrare a forței de muncă de nivel superior și de migrația creierelor”, a declarat pentru EURACTIV Gugliemo Trovato, directorul de comunicații al Asociației Medicale Europene. 

Trovato a subliniat că salariile, facilitățile și oportunitățile de formare mai bune sunt doar câteva dintre motivele pentru care reprezentanții din domeniul medical decid să migreze.În mod similar, Federația Europeană a Asistenților Medicali subliniază că deficitul de personal este o problemă gravă care afectează întreaga UE, nu doar statele membre din estul și din sudul european.

„Situația nu se prezintă bine niciunde […] toate statele membre ale UE suferă de criza de personal”, a declarat secretarul general al EFN, Paul de Raeve, pentru EURACTIV, adăugând că „spitalele închid unități pentru că nu există asistente”. 

De Raeve calificat criza personalului de îngrijire drept o „bombă care ticăie”

Mai mulți parlamentari europeni susțin că UE ar trebui să facă demersuri pentru găsirea unei soluții, însă acest lucru nu este ușor, date fiind competențele limitate ale forurilor europene în domeniul sănătății.

Un oficial european a declarat pentru EURACTIV că, potrivit Tratatului UE, acțiunile Comisiei sunt limitate, deoarece statele membre sunt responsabile pentru gestionarea serviciilor de sănătate și a asistenței medicale. Cu toate acestea, Comisia este conștientă de lipsa lucrătorilor din domeniul sănătății, precum și de disparitățile dintre statele membre și de dificultatea unor țări de a reține profesioniști, a spus acesta.

Oficialul UE a subliniat că executivul adoptă deja măsuri pentru a aborda problemele pe mai multe straturi ale lucrătorilor din domeniul sănătății în cadrul programului EU4Health.

Una dintre aceste măsuri, Joint Action on Health Workforce Planning and Forecasting ‘Heroes, lansată în februarie 2023, are ca scop îmbunătățirea capacităților și politicilor de planificare a personalului.

Europarlamentarii solicită acțiuni concrete

„UE și instituțiile sale au rolul de a susține și completa acțiunile individuale ale țărilor europene”, a declarat europarlamentarul Annalisa Tardino  Lega (ID) pentru EURACTIV, adăugând că instituțiile ar trebui să încurajeze colaborarea și să sprijine măsurile și intervențiile statelor membre. Colegul ei de la S&D, Tudor Ciuhodaru, tot medic, a spus că sunt necesare mai multe fonduri.

„Soluția sănătoasă pe care o propun, după modelul contribuției procentuale a fiecărui stat la NATO, să facem la fel cu finanțarea sănătății”, a spus Ciuhodaru pentru EURACTIV, adăugând că este nevoie de o „revoluție în sănătate”.

Europarlamentarul István Ujhelyi consideră că UE ar trebui să aibă un rol mai activ în stimularea creșterii sistemelor de sănătate în toate statele membre, iar acest lucru ar putea fi realizat printr-o adevărată Uniune Europeană a Sănătății.

„De la începutul mandatului meu, am solicitat o uniune europeană a sănătății și o sănătate unică, pornind de la dezvoltarea standardelor europene de calitate în sănătate și până la politici de finanțare care să garanteze accesul echitabil la sănătate. Unitate în diversitate, motto-ul Uniunii Europene, trebuie să însemne și acces egal la sănătate”, a spus politicianul maghiar.

Pașii pe care UE i-ar putea face

Pentru Wemos, ONG care se ocupă de cercetarea politicilor de sănătate, principala „promisiune” a Europei este încălcată.

„Nu reușim să ne îndeplinim promisiunea pe care am făcut-o, statelor membre și oamenilor din statele membre, că în UE vom prospera împreună, în solidaritate”, a spus Corinne Hinlopen, cercetător în politicile globale de sănătate la Wemos.

În ciuda competenței limitate a UE, ONG-ul consideră că Bruxelles-ul ar putea lua măsuri specifice pentru a îmbunătăți situația. Cu toate acestea, UE trebuie mai întâi să înțeleagă pe deplin ce se întâmplă pe piața muncii din domeniul sănătății.

Aceste măsuri ar putea varia de la acordarea unei atenții explicite problemelor forței de muncă din domeniul sănătății în cadrul reuniunilor miniștrilor sănătății din UE până la discutarea problemei în cadrul diferitelor direcții generale ale Comisiei Europene și nu numai în cadrul celei legate de sănătate (DG SANTE).

O altă componentă a politicii europene ține de colectarea datelor adecvate la nivelul UE, deoarece în prezent există multe surse, dar încă nu o imagine clară a situației.

De exemplu, aceste date ar putea fi comunicate prin semestrul european, un instrument pe care Comisia îl folosește pentru a oferi statelor membre recomandări de politică în diferite domenii ale economiei.

Wemos sugerează raportarea obligatorie privind densitățile lucrătorilor din domeniul sănătății în statele membre „la nivel NUTS 3 sau 4” (nivel local/municipal), precum și indicatori care să arate autosuficiența țărilor în formarea și educația lucrătorilor din domeniul sănătății sau dependența de lucrătorii formați și născuți în străinătate.

În viziunea organizației citate, colectarea datelor ar putea avea loc fie prin înființarea unei noi entități, fie prin intermediul celor existente, cum ar fi Observatorul European pentru Sisteme și Politici de Sănătate sau ECDC.

În ceea ce privește finanțarea, WEMOS insistă ca UE să încurajeze statele membre să utilizeze diverse instrumente, de la Fondul de Recuperare până la fondurile de coeziune și Banca Europeană de Investiții.

„Costul inacțiunii este enorm […] ar trebui să realizăm că țări precum România, Estonia, Slovacia, Ungaria au văzut în ultimii 12 ani atât de mulți medici plecând, încât ar reprezenta până la 20-25% din sistemele lor medicale”, a concluzionat Hinlopen.