Singapore, deși are legături economice puternice cu China și e la o distanță de mai puțin de 4.000 de kilometri, are un număr mic de îmbolnăviri, iar viața publică e prea puțin afectată, spre deosebire de carantina generalizată din cele mai multe state europene. 

Cu o densitate mare a populației, Singapore a raportat circa 800 de cazuri și trei decese.

Apărut chiar în preajma Anului Nou chinezesc, noul coronavirus ar fi putut avea efecte dezastruoase pentru insula cu 5,6 milioane de locuitori. În ciuda faptul că a riscat relațiile economice cu China - al treilea partener comercial al său - la 1 februarie, Singapore a impus restricții de călătorie pentru cei care veneau din China. Măsura contravenea chiar și recomandărilor Organizației Mondiale a Sănătății, care la acel moment nu considera că sunt necesare astfel de restricții.

Până la mijlocul lunii trecute, Singapore avea peste 80 de persoane care contractaseră COVID-19, atunci cel mai mare număr în afara Chinei. Moment în care Singapore a acționat foarte rapid, izolând oamenii bolnavi și testându-i pe toți cei care prezentau simptome de gripă sau pneumonie. Persoanele cu care cei bolnavi veniseră în contract au fost depistate și plasate în carantină, folosind o metodă dezvoltată în timpul epidemiei SARS în 2003, notează Deutsche Welle.

Pe scurt, succesul în gestionarea focarului de coronavirus se reduce la trei măsuri: închiderea rapidă a granițelor, urmărirea riguroasă a ”contacților” și un număr mare de testări. Aceste măsuri au permis ca viața publică să se desfășoare aproape normal. Toate restaurantele, mall-urile, școlile și firmele au rămas deschise. În ultimele zile, au fost implementate o serie de restricții, dar școlile și firmele rămân în continuare deschise. Autoritățile au recomandat evitarea călătoriilor în străinătate, dar unii cetățeni aleg s-o ignore.

Oricât de groaznic ar suna, probabil că ar fi fost de ajutor acum dacă Europa s-ar fi  confruntat acum mulți ani cu SARS. Eșecul de a reacționa din timp și eficient a fost rezultatul aroganței eurocentrice și al tentativelor de a proteja afacerile locale. Deși liderii europeni au știut despre noul coronavirus încă din decembrie, ei l-au subestimat, considerându-l o ”problemă asiatică”, comentează DW.

Acolo unde Singapore a procedat corect - închiderea rapidă a granițelor, testarea pe scară largă și urmărirea contactelor - țările din Europa au eșuat. Un exemplu clar e Austria, care a oprit zborurile din China, Iran și Italia abia pe 9 martie. Teama de a lovi economia locală cu interdicții de călătorie a împiedicat Viena mult timp să implementeze măsuri ferme.

Unul dintre centrele focarului din Europa a fost stațiunea de schi Ischgl, din vestul Austriei. Au trecut opt zile de la confirmarea unor cazuri de îmbolnăviri ale unor turiști din Islanda pentru a închide stațiunea. Și atunci, toți turiștii au fost trimiși acasă fără a fi testați în prealabil, astfel că aceștia au răspândit virusul pe continent. 

Urmărirea cu rigurozitate a ”contacților” așa cum s-a făcut în Singapore este de neconceput în Europa. În același timp, guvernele europene au impus unele dintre cele mai stricte măsuri ce afectează libertatea personală din Europa postbelică. În loc să fie detectați cei infectați pentru a fi izolați, aproape toți suntem într-o stare ineficientă de semi-izolare. În același timp, libertatea personală este redusă la minimum, economiile se clatină și furnizorii de telefonie mobilă transmit guvernelor date despre mișcările noastre, în pofida prevederilor GDPR, legea UE privind protecția datelor.

Cum ține Japonia lucrurile sub control? 

Weekend-ul trecut, japonezii s-au adunat în număr mare să admire faimoșii cireși înfloriți. Cu 10 focare de infecție, peste 1.600 de cazuri confirmate și 49 de victime și cu un număr mic de îmbolnăviri raportat zilnic, Japonia se descurcă mult mai bine decât europenii, deși densitatea populației e mare, la fel și numărul persoanelor în vârstă, fiind țara cu cel mai mare procent de locuitori în vârstă din lume.

În ianuarie, circa 925.000 de chinezi au călătorit în Japonia și alți 89.000 în februarie. Guvernul de la Tokyo a închis toate școlile cu două săptămâni înainte de vacanța de primăvară și a anulat toate evenimentele publice, dar a lăsat deschise magazinele și restaurantele. Doar puțini angajați au ales să muncească de acasă. 

În pofida unei capacități de testare de 6.000 de persoane pe zi, Japonia a testat circa 14.000, de două de ori mai puțin decât vecinii sud-coreeni, unde epidemia e mult mai puternică.

Au fost testați doar pacienții cu cele mai severe simptome, a explicat Masahiro Kami, virusolog la Medical Governance Research Institute, adăugând că asta înseamnă cu numărul cazurilor neraportate e foarte mare. Politologul Koichi Nakano e de părere că premierul Shinzo Abe a dorit să prezinte Japonia drept o țară sigură pentru a nu pierde Jocurile Olimpice. În cele din urmă, Comitetul Olimpic Internațional a decis amânarea competiției.

Experții Ministerului sănătății au respins criticile privind ascunderea cifrelor reale, explicând că au căutat să detecteze focarele pentru a controla virusul, în loc să efectueze teste pe scară largă. Atunci când a apărut un focar într-o școală primară de pe insula Hokkaido,  autoritățile au închis toate școlile din prefectură și au declarat starea de urgență. După trei săptămâni, răspândirea virusului a fost oprită.

”Numărul redus de teste a avut ca scop să ne asigurăm că ne rămân resurse disponibile pentru cazurile grave de infecție", a declarat pentru DW Sebastian Maslow, politolog german de la Universitatea din Tokyo.

Modul în care japonezii se salută - prin înclinare în loc de o strângere de mână sau un sărut pe obraz - a jucat un rol în încetinirea focarului, la fel și regulile igienice de bază, învățate de la o vârstă fragedă. Obiceiurile de zi cu zi i-au ajutat pe japonezi să se adapteze rapid în februarie la noul mod de viață. Magazinele și companiile au pus imediat intrare dispozitive automate cu gel dezinfectant, iar purtarea măștii a devenit o datorie civică. 

Anual, În Japonia sunt folosite 5,5 miliarde de măști, adică 43 de persoană. În februarie, vânzările au explodat, iar unele magazine au oferit filtre de cafea și materiale, împreună cu instrucțiuni DIY pentru ca oamenii să-și poată face singuri măști. 

Opiniile privind purtarea măștilor sunt diferite. Unii experți spun că nu are rost să fie purtate de persoanele sănătoase, în timp ce alții susțin contrariul. Cert e că în Europa, inclusiv în România, destul de puțini oameni le poartă. "Utilizarea pe scară largă a măștilor pare să fi încetinit răspândirea COVID-19, dar a dus și la o scădere drastică a numărului persoanelor cu gripă în cele șapte luni de la declanșarea epidemiei. Un studiu recent făcut de cinci medici occidentali, arată că măștile ”scad transmiterea picăturilor sau a aerosolilor care conțin particule virale”. 

Urmare a numărului mic de infecții, Abe nu a declarat stare de urgență, astfel că japonezii au început să-și reia ritmul normal. Persoanele care au febră sunt rugate să stea acasă. 

De teema unui al doilea val de infecții, Guvernul a decis că doar școlile din zone fără cazuri confirmate vor fi deschise la începutul noului semestru în aprilie. Evenimentele publice mari rămân în continuare interzise. Sud-coreenii și cetățenii UE nu pot intra în țară. Expații se pot întoarce, dar stau în carantină timp de 14 zile. Aceste măsuri ar urma să fie aplicate până la finalul lunii aprilie.

Vietnam: mobilizare pe toate fronturile

Vietnam, care are o graniță comună cu China lungă de 1.100 de kilometri, a raportat doar 188 de cazuri și niciun deces. E adevărat că e bine să privim cu rezerve raportările făcute de state comuniste, unde nu există presă independentă.

În timpul sărbătoririi Anului Nou Vietnamez de la sfârșitul lunii ianuarie, Guvernul a declarat ”război” noului coronavirus, chiar dacă atunci virusul se manifesta doar în China. Premierul Nguyen Xuan Phuc a avertizat, în cadrul unei întâlniri a Partidului Comunist, că nu va dura mult până când virusul va ajunge în țară. 

Lipsit de posibilitățile materiale ale unor state, precum Japonia sau Coreea de Sud, și fără un sistem medical performant, Vietnamul a trecut rapid la măsuri drastice: carantină totală și urmărirea strictă a celor care au contractat noul coronavirus. Aceste măsuri au fost implementate mai devreme în comparație cu China, unde carantina totală a unor orașe întregi a fost folosită doar ca o ultimă soluție de a stopa răspândirea virusului. 

Pe 12 februarie, Vietnamul a pus în carantină totală un oraș de 10.000 de locuitori, timp de trei săptămâni. La acel moment, în țară erau doar 10 cazuri confirmate. Autoritățile au făcut anchete meticuloase asupra tuturor contactelor avute de o persoană infectată, inclusiv contactele indirecte. Asta spre deosebire de statele europene unde au fost căutate doar contactele directe ale persoanelor infectate. 

Toate aceste persoane au fost supravegheate atent și au avut restricții privind intrarea în contact cu alte persoane. Încă de la început, cei sosiți în Vietnam din zone de risc au fost plasați în carantină timp de 14 zile. Toate școlile și universitățile au fost închise de la începutul lui februarie.

În loc să se bazeze pe sistemul medical și pe tehnologie, Vietnamul și-a folosit imensul aparat de securitate și și-a supravegheat drastic cetățenii. Armata, care se bucură de multă încredere din partea populației în acest stat comunist, a dat o mână de ajutor. 

Spionii serviciilor și ai Partidului Comunist au apărut pe toate străzile, inclusiv în sate. Și soldații au supravegheat atent modul în care oamenii respectă restricțiile.

Dezavantajul acestei abordări: persoanele infectate cu COVID-19 au fost ostracizate în comunitățile lor și pe social media.

Vietnamul a folosit și o retorică războinică în lupta împotriva noului coronavirus. "Fiecare afacere, fiecare cetățean, fiecare zonă rezidențială trebuie să fie o fortăreață pentru a preveni răspândirea epidemiei”, a spus premierul, declarație ce a lovit o coardă sensibilă, mulți vietnamezi fiind mândri de capacitatea lor de a lupta împreună într-o criză și de a îndura greutăți.

Mass-media controlată de stat a lansat o campanie masivă de informare, iar un clip al Ministerului sănătății despre spălarea corectă a mâinilor a devenit viral.

Starea de spirit de pe social media indică faptul că vietnamezii au aprobat măsurile guvernamentale, fiind de acord inclusiv cu un control mai strict al mediei. Există și persoane deranjate de faptul că acest succes oferă un avantaj politic Guvernului comunist, acuzat că încalcă drepturile civile.

Pare că și costurile economice mari care vor lovi Vietnamul în pofida numărului mic de îmbolnăviri, au fost acceptate de populație. 

Potrivit datelor oficiale, 3.000 s-au închis în primele două luni ale anului. Turismul a va avea mult de suferit. Guvernul a pus la dispoziție 1,1 miliarde de dolari, dar a cerut și donații, iar oamenii au răspuns apelului, încrezători în măsurile luate de autorități.