Totuși, în ciuda aparențelor oferite de parcursul lor comun, Argentina a reușit să facă diferența pentru un succes pe alocuri răsunător în fața Croației. Scorul final de 3 – 0 a fost eminamente orchestrat de Leo Messi – într-o nouă seară istorică – și respectiv Julián Álvarez, autorii acțiunilor de generic care au înfrânt defensiva vicecampioanei din 2018.

Dacă formația din fosta Iugoslavie a ratat oportunitatea rarisimă de a disputa două finale mari succesive, elevii lui Lionel Scaloni vor evolua din nou cu un trofeu suprem pe masă, în urmă cu opt ani pumele cedând împotriva Germaniei.

Atunci când ținta se apropie mai mult decât oricând, spre finalul unui eveniment fără egal ca acoperire planetară, este de așteptat ca diferențele să se arate pe măsură. Poate contrar prezicerilor la startul maratonului sportului rege, aproape că fiecare zi în parte a adus motive de excepție. Acum, nu mai avem de-a face decât cu noi confruntări ce vor rescrie generații, speranțe ori chiar întregi cariere.

În raport cu a 22-a ediție a Cupei Mondiale, alte aspecte rămân încă într-un plan secund (enumerând noile succese formidabile din handbalul de echipă și respectiv halterele românești, relansate de Loredana Toma). Cea din urmă săptămână din Qatar semnifică că doar trupele meritorii au ajuns deopotrivă într-o fază legendară. Până să aflăm deznodământul jocului pe care absolut nimeni nu l-ar fi crezut posibil la startul aventurii, cronologia penultimului act ne-a oferit mai întâi duelul mai ușor de anticipat.

Doar că, asupra ultimei afirmații se pot trasa de asemenea limite, cu oricare dintre cele două formații am opta să începem, ambele cunoscând atât truimful, cât și teama în deșert. Destul timp, nu am avut multe argumente contrare atuurilor Argentinei, cu excepția laturii mentale. Istoria aproape că obligă echipa pumelor să se plaseze în fruntea listei favoritelor și datorită performanțelor propriu-zise, nu doar a talentului.

Senzația unei dezamăgiri nu a fost deloc departe să se transforme într-o nouă realitate, din fericire pentru sud-americani, înfrângerea venind când încă putea fi din plin reparată. Mai mult, cu cât am avansat în competiție, cu atât sincopa din fața Arabiei Saudite a devenit termenul comparației cu o deosebită ediție din 1990. Și atunci, un joc parcă total desprins de realitatea momentului, în fața Camerunului, a fost urmată de o campanie dusă până în finala cedată uluitor cu Italia. Treptat, jocul a crescut suficient în confruntările din grupă pentru ca poziția sud-americanilor să nu fie amenințată.

Pentru majoritatea celor ce urmăresc îndeaproape fenomenul, a devenit clar că Leo Messi își va folosi toate resursele pentru a nu permite propriei echipe să treacă prin emoții de intensitate maximă, înaintea fazelor eliminatorii. Sub respectiva premisă, descătușarea cu Mexicul a devenit crucială, cu toate că s-a manifestat relativ târziu pe cronometru. Apoi, măcar până la capătul seriei, urma să remarcăm un plus de siguranță, manifestat cu succes și în optimi.

Doar că, într-o întreagă ruletă a partidelor cu răsturnări de situație absolut neașteptate, știm că Australia nu a fost departe să egaleze pentru prelungiri, cu două goluri în minus. Ca urmare, marja de eroare a devenit tot mai mică, dovada accentuându-se suplimentar după victoria din fața atleților de la Antipozi. Precum s-a întâmplat în cazul respectiv, a trecut foarte mult timp, mai exact după ce Țările de Jos înfruntau de asemenea deficitul de două lungimi, până ca disputa să se aprindă serios.

Din nou, a fost nevoie de un singur gol primit pentru ca celeștii să își vadă calificarea pusă în pericol. Însă, marea diferență a fost reprezentată de inspirația batavă, măcar la capătul celor 90 de minute (+ 11 de prelungiri). După reușita egalizatoare, orice opțiune a rămas deschisă în jocul despre care, desigur, vom reține că a acumulat recordul istoric al celor 15 cartonașe galbene acordate. Abordarea loviturilor de pedeapsă a fost mai eficientă pentru trupa lui Lionel Scaloni, care a celebrat calificarea într-un vizibil tablou al nervilor.

A doua accedere în semifinalele a ultimelor trei ediții, nu s-a manifestat în cele mai obișnuite condiții așadar. Însă, pare că nu se va putea compara în aceeași termeni cu o formație croată despre care așteptările nu au fost identice. Dar, atuul unei echipe majoritar experimentată era modalitatea de abordare a fiecărei partide în parte, la care evident adăugăm și destulă șansă. Iar motivul pentru care oricine ar putea să menționeze fără probleme și impactul hazardului pentru medaliații cu argint din 2018, provine din grupe.

După singura confruntare care a arătat cu adevărat convingător din punct de vedere ofensiv, împotriva Canadei, soarta calificării avea să atârne tot de un singur gol în continuare. Din fericire pentru fotbaliștii lui Zlatko Dalić, câteva ratări uluitoare ale lui Romelu Lukaku mai ales, au făcut diferența în defavoarea Belgiei, eliminată întocmai la golaveraj. Judecând după maniera în care se desfășurase totul până atunci, obiectivul minim, dar necesar, era atins.

Desigur, presiunea a rămas asupra balcanicilor pentru a se impune și în fața Japoniei, însă nu datorită statutului obținut în faza inițială. Niponii au validat câștigarea seriei proprii (una de calibru) printr-o nouă dispunere solidă, însă la nivel suprem, diferențele mici devin uriașe. Prima partidă ce a adus magia prelungirilor a însemnat și o continuare a zonei excepționale de confort pentru Croația. Din urmă cu patru ani, fiecare victorie obținută de Luka Modrić și colegii săi pe scena mondială a venit cel puțin după reprizele suplimentare.

Samuraii aveau să cedeze la 11 metri, însă surpriza ar fi fost dacă sesiunea urma să meargă în direcția opusă, ținând seama de statistica evocată. Mai departe însă, niciun fel de presiune cât privește rezultatul nu a mai existat pentru est-europeni, întrucât certa favorita Brazilia avea totul de pierdut în sferturi. Semnele clare nu au întârzia încă din debutul înfruntării, dar pe lângă miza adversă poate prea mare, meritul a mers în primul rând către portarul croat. Dominik Livaković a făcut efectiv diferența între un succes confortabil al adversarilor și aceeași pătrundere în prelungiri.

Apoi, deși el a fost învins, echipierii săi din teren au găsit resursele de a-și construi măcar o acțiune clară pentru a restabili paritatea. Indiferent cât de puțin drept ar părea fotbalul pentru mulți pasionați, naționala pregătită pentru ultima oară de Tite nu a izbutit să scape de povara execuțiilor de la punctul cu var. Fiind absolut exemplari acolo încă o dată, outsiderii au detonat surpriza cu cel impact asupra panoramei restului turneului. Datorită sau din cauza ei, nu am avut parte de un duel colosal între forțele sud-americane, cu finala pe masă.

În schimb, vicecampioană mondială în exercițiu se afla în fața oportunității de a-și dubla cel puțin isprava ediției anterioare. Experiența memorabilă din Rusia a devenit posibilă și mulțumită unui succes pe măsură al Croației din grupe. Atunci când a cedat incredibil la scor de neprezentare, Argentina și-a văzut traiectoria inevitabilă către o înfruntare cu Franța în optimi. Acum, sorții au vizat pentru toate cele trei formații un parcurs ce se putea reintersecta o dată în plus.

Însă, până să aflăm dacă Marocul avea sau nu un cuvânt de adăugat în acea privință, primul pas al semifinalelor venea într-un Lusail Iconic Stadium inundat de suporterii pumelor. Mai înflăcărați și numeroși decât oricând, ei așteptau nu doar o revanșă pentru partida deja evocată, dar și un nou prilej de a celebra către visul de foarte mult timp rămas intangibil, al trofeului. Replica venea însă îndârjită, pentru o confruntare de o asemenea miză, în lumina nopții din deșert.

Miza a devenit rapid după start pentru sud-americani crearea șanselor, însă mai important, o fructificare rapidă, care să nu permită adversarilor să rămână pe direcții mai mult conservatoare. În măsura identică, încercările de așezare tactică defensivă ideale au reprezentat întocmai obiectul unui debut croat de joc ceva mai liniștit. În plus, chiar și pe fondul lipsei de ocazii mari, posesia a stat cu adevărat surprinzător în dreptul celor porecliți Vatreni.

Evident, în absența celor descrise mai sus, doza de risc asumat s-a dovedit foarte scăzută, cu toate că presiunea a fost palpabilă asupra ambelor tandemuri de fundaș. 25 de minute au trecut de la prima atingere, până când Enzo Fernández a încercat să îl surprindă pe Dominik Livaković cu un șut de la marginea careului. Dacă răspunsul eroului defensivei lui Zlatko Dalić s-a descurcat corect inițial, nu a mai avut răspuns la acțiunile dezvoltate în regim de contraatac. Mai întâi, o angajare excelentă din partea lui Lionel Messi l-a găsit demarcat (și limpede) pe Julián Álvarez.

Intervenția târzie a lui Dejan Lovren a dus la acordarea unui prim penalty, fără orice urme de dubiu și după intervenția portarului. Căpitanul argentinian era deja conștient că va avea nevoie de o execuție perfectă pentru a-și învinge adversarul de la 11 metri. Într-adevăr, încercarea spre vinclu nu a oferit vreo șansă unui Livaković ce ghicise în zadar colțul. Momentul de celebrare în tribunele albe-celeste nu urma să rămână ultimul, într-o perioadă de nesiguranță a oponenților, exploatată ideal și decisiv, în cele din urmă.

Autorul unei noi acțiuni de poveste s-a dovedit a fi colegul la fel de inspirat al lui Messi din linia ofensivă. Este drept că pentru o realizare de talia celei din minutul 39, venite de la Julián Álvarez, a fost nevoie de multiple devieri din partea fundașilor în rarisimele carouri închise la culoare. Pe de altă parte, un moment personal cum cu greu a fost de imaginat pentru foarte tânărul atacant argentinian, a rezultat într-o dublare a avantajului complet nescontată în partea opusă.

În condițiile în care replica trebuia să vină cât mai rapid, sud-americanii nu au încetinit până când Dominik Livaković a mai înregistrat o paradă salvatoare. Alexis Mac Allister și apoi din nou Dejan Lovren puteau să lămurească orice dubiu, încă dinaintea intrării la cabine. Trecând peste ratarea din finalul reprizei, sud-americanii erau oricum conștienți că rivalii lor aveau nevoie de o parte a doua practic fără greșeală pentru a mai spera.

Din contră însă, inițiativa a continuat să se regăsească în gheata noului golgheter argentinian al tuturor timpurilor la Cupa Mondială. Leo Messi s-a aflat foarte aproape de completarea dublei, dar a fost blocat de remarcabilul dintre buturile europene. Totuși, căpitanul și idolul tuturor celor ce au purtat la Doha tricourile alb-albastre, nu a renunțat până la dezvoltarea unei noi opere de artă în viteză. Printr-o cursă senzațională în flancul drept, depășirea celui mai talentat apărător advers, Joško Gvardiol descrie nivelul magiei de care maestrul este încă mereu capabil.

Serviciul în fața porții a fost materializat din nou de către Julián Álvarez, autorul unui turneu final în care s-a ridicat la înălțimea unui adevărat număr 9. Prin intermediul reușitei bifate în minutul 69, servantul său l-a egalat pe Diego Maradona și în ierarhia tuturor timpurilor cât privește assisturile pumelor. Numerele deveneau însă complet irelevante atunci când Argentina își vedea completat de departe cel mai ușor scenariu al întregii competiții, incredibil dar adevărat. Dintr-o perspectivă inversă, formația care a eliminat Brazilia nu a găsit soluția măcar în atac pentru a face finalul disputei relevant.

Cu toate că oportunitățile pentru un gol al onoarei au venit, pe lângă singura mare ocazie a primei părți, nici Ivan Perišić sau Nikola Vlašić, de la distanță și nici Dejan Lovren, din doar câțiva metri, nu l-au putut învinge pe un foarte convingător Emiliano Martínez. Scorul final putea arăta chiar mai dur, dar în ciuda elanului băncii de rezervă a lui Lionel Scaloni, ghidată de Paulo Dybala, rezultatul rămânea – destinat sau nu – cel răsturnat duelului grupelor din Rusia.

Ca urmare, o prestație de excepție readuce gloria Argentinei la un pas distanță pe aceeași arenă. În detrimentul Croației, dar spre satisfacția unei comunități celeste care a dominat întregul peisaj sonor și vizual, o multiplă deținătoare a titlului mondial (în 1978 și 1986) se va pregăti pentru înfruntarea care va rescrie complet istoria sportului în Qatar, oricare i-ar fi direcția.