Miniștrii de externe ai țărilor membre NATO au invitat, miercuri, Muntenegru să adere la Alianța Nord-Atlantică. Care e însă importanța acestei decizii care vizează un stat de doar 600.000 de locuitori?

„Felicităm Muntenegru”, a declarat la Bruxelles secretarul general al NATO Jens Stoltenberg. „Este începutul unei alianțe foarte frumoase”, a adăugat Stoltenberg.

Ce nu spune însă secretarul general al NATO e că Muntenegru se află în fața unei alegeri de tip ori-ori: cu Rusia sau împotriva Rusiei? Guvernul merge înainte aparent neafectat de opoziția din interiorul propriei țări față de o aderare la NATO. Opoziția cere referendum și își mobilizează oamenii în stradă.

De altfel, invitația la aderare nu presupune decât începutul unui proces. Decizia finală va fi luată cu condiția expresă a reducerii curentului de opinie anti NATO din Muntenegru.

Reprezentativ pentru acest curent este, de exemplu, episodul blestemului patriarhului muntenegrean, exprimat cu ocazia adoptării sancțiunilor împotriva Rusiei din cauza intervenției din Ucraina. Prelatul spunea că „celui care nu este fidel Rusiei să îi cadă carnea de pe el și să fie blestemat de trei ori și de alte trei mii de ori din partea mea”

De partea cealaltă, nici guvernul pro occidental nu e un sfânt la Podgorica. Mult mai degrabă țara se află într-o democrație de fațadă, iar detalii de tipul independența justiției contează la aderarea la UE, nu la NATO.

Din punct de vedere strategic, micul stat e relevant. Odată cu intrarea Muntenegrului în NATO, aproape întreaga coastă a Mării Adriatice va fi teritoriu al Alianței. Cei 200 de kilometri de coastă reprezintă un interes și pentru Rusia, care a încercat să instaleze o bază navală la Tivat, dar a eșuat la refuzul guvernului de la Podgorica.

Pentru Muntenegru, aderarea ar fi un plus uriaș de stabilitate în zona în care se află. E vecin cu Serbia (stat care s-a pronunțat împotriva aderării la NATO), Bosnia-Herțegovina (unde naționaliști cu simpatii ruse fac legea) și Kosovo (nici pe departe un model de stabilitate în ultima vreme). 

Problema țării este însă influența economică profundă a Rusiei. Circa 30% din companiile din Muntenegru au acționariat rusesc, cu precădere cele din turism și sectorul imobiliar. Circa 40% din imobiliare sunt controlate direct de Rusia. Iar numărul turiștilor ruși din Muntenegru ajunge la aproape jumătate din populația întregului stat, adică 300.000. 

O serie de sancțiuni impuse de Putin pe modelul celor aplicate recent Turciei ar îngenunchia Muntenegru. Rusia a avertizat că această decizie ar dăuna securității europene și ar tensiona și mai mult relațiile dintre NATO și Moscova, care sunt deja la cel mai redus nivel din cauza crizei ucrainene. Un senator rus din comisia de apărare a anunțat deja că o aderare la NATO ar însemna anularea tuturor proiectelor comune cu Muntenegru.

Ministrul de externe rus preciza că orice extindere a NATO ar fi „o greșeală, chiar o provocare”. Decizia Alianței arată însă că Tratatul NATO este în continuare aplicabil și că Rusia nu poate avea drept de veto în determinarea orientării unui stat suveran.