Conferința "Împreună împotriva traficului de persoane" a adus în atenție provocările multiple cu care se confruntă procurorii români în lupta împotriva traficului de persoane.

Ce este traficul de persoane: Recrutare, transfer, transport, adăpostire, primire de persoane prin constrângere, prin recurgere la forță sau la alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă, înșelăciune, abuz de autorizate sau profitându-se de stituația de vulnerabilitate sau prin oferire sau acceptare de plăți pentru a obține consimțământul unei persoane având autoritate asupra victimei în scopul exploatării (Al doilea protocol adițional la Convenția de la Palermo privind lupta împotriva criminalității organizate transnaționale).

Ultimul raport al Comisiei Europene către Parlamentul European privind progresele înregistrate în combaterea traficului de persoane - prezentat în octombrie 2020 - arată că profitul anual global estimat din traficul de persoane este cuantificat la aproape 30 de miliarde de euro. În Uniunea Europeană, costul total al traficului de persoane într-un singur an este de 3 miliarde de euro (în termeni de costuri cu servicii suplimentare, pierderea calității vieții, costuri pentru coordonarea activăților de combatere, pierderi economice).

Potrivit unei rezoluții a PE din 2010, ”traficul de persoane e o formă de sclavie din perspectiva victimei, o infracțiune care încalcă în mod major drepturile fundamentale ale persoanei, reducând-o la un statut de simplă marfă, în timp ce pentru făptaș e o afacere profitabilă, care prezintă o oportunitate uriașă de profit și, în comparație cu alte activități care generează profit infracțional, prezintă riscuri scăzute de descoperire și de ducere spre judecată”, a explicat Dan Alexandru Popa, adjunctul Membrului național român la EUROJUST, în cadrul conferinței "Împreună împotriva traficului de persoane".

Avertizând că istoria ne arată că niciodată nu s-a reușit eradicarea unei infracțiuni, ci doar limitarea, Dan Alexandru Popa subliniază că e nevoie de o abordare integrată, multidisciplinară și de un parteneriat public-privat pentru a controla traficul de persoane.

De ce e bună confiscarea?

Cei care se ocupă de traficul cu persoane folosesc banii pentru un trai opulent, afișat ostentativ, ceea ce reprezintă o dificultate în identificarea unor active ce pot fi în mod  confiscate și, ulterior, valorificate.

Dispărând câștigul - explică Popa - dispare și motivația perseverenței într-o activ infrancțională.

Produsul recupetat e un câștig pentru actorii buni, pentru autoritățile naționale, el putând fi investit pentru compensarea victimelor, pentru susținerea luptei împotriva criminalității și pentru finanțarea eforturilor private de a contribui la eradicarea acestui fenomen.

Vulnerabilități:

- folosirea și denaturarea scopului legitim a unor instrumente care exprimă o evoluție socială, dar care, în același timp, creează posibilitatea de anonimizare a circuitelor financiare ( sistemele alternative celui bancar de transfer, rețelele terțe)

- infractorii folosesc tehnici de tip smurfing prin care transferurile monetare sunt rupte în bucățele mai mici, astfel încât să scape de acea obligativitate de raportare

- lipsa unor evidențe bancare centralizate

- interpunerea tot mai frecventă a unor entități de fațadă pentru a ascunde adevărata identitate a proprietarului bunurilor

- fenomenul implică actori care nu urmăresc investirea profitului infracțional, ci folosesc banii  pentru un trai opulent, afișat ostentativ în toate mediile, ceea ce reprezintă și un factor de determinare a victimelor să le intre sub influență.

Ce este Eurojust?

Eurojust este un organism al Uniunii Europene înființat în 2002 pentru a stimula și a îmbunătăți coordonarea cercetărilor și a activității de urmărire penală între autoritățile judiciare competente din statele membre ale Uniunii Europene atunci când se confruntă cu forme grave de criminalitate organizată la nivel transfrontalier.

Obiective: 

- îmbunătățirea coordonării între autoritățile naționale și a cooperării dintre autoritățile competente

- poate acorda sprijin în cercetările și activitatea de urmărire penală dintre un stat membru și un stat terț sau un stat membru și Comisie referitoare la infracțiunile care afectează interesele financiare ale Uniunii Europene.

Anul trecut, cooperarea judiciară la nivel european s-a concretizat prin încheierea a 26 de echipe comune de anchetă, peste 150 de întâlniri de coordonare, precum și organizarea a patru centre de coordonare.

În perioada 2012-2019, România a participat la 63 de echipe comune de anchetă, fiind depășită doar de Marea Britanie - 65. Pe locul al treilea se află Bulgaria, cu 18 participări.

Gianina Cornea, procuroare DIICOT, a atras atenția că Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism are 259 deprocurori în toată țară, iar la nivel central sunt 13 procurori care se ocupă de traficul de persoane și de minori.

Cel mai comun tip de exploatare e cea sexuală, apoi cea prin muncă și, mai puțin frecventă, dar la fel de profitabilă - obligarea la cerșetorie.

În ceea ce privește exploatarea sexuală cea mai folosită e metoda lover boy, iar scopul e mereu pecuniar: dobândirea repede și ușor a unor sume mari de bani.

Priorități:

- scoaterea victimelor de sub influența traficantului

- calcularea și punerea sub sechestru, urmată de confiscarea produselor obținute din infracțiuni 

- asigurarea de despăgubiri pentru victime

- administrarea de probe care să conducă la condamnarea traficantului

Cele mai frecvente dificultăți practice în urmărirea profitului?

- identificarea modalității de transmitere a banilor proveniți din comiterea infracțiunilor, indiferent de forma de exploatare.

De obicei traficanții primesc - explică Gianina Cornea - numerar, ceea ce reprezintă pentru procurori o provocare în privința urmăririi și confiscării. Banii sunt transportați prin diverse mijloace: curieri, victime, persoane terțe: prieteni, rude, serviciile internaționale de transfer de bani. Pentru a nu atrage atenția, traficanții evită să trimită sau să primească banii personal, preferând intermediarii: membri de familie, persoane de încredere sau chiar victime.

Progresul tehnologic îngreunează investigația financiară. Procurorii români au constatat în ultima perioadă că suspecții utilizează criptomonede, vouchere și alte mijloace moderne.

Soluția propusă de DIICOT: registre electronice de extragere a datelor care să permită un acces facil și imediat la tranzacții.

În prezent, procurorii Direcției au nevoie de 30 de zile pentru a obține aceste informații.

O altă provocare constă în dificultatea de a identifica persoanele interpuse în tranzacțiile traficanților. Interpușii pot fi transporatori ai sumelor de bani, expeditori, destinatari, titulari ai dreptului asupra bunurilor achiziționate cu bani din infracțiuni.

Transferul se face inclusiv prin societăți comerciale care fac transport de persoane sau bunuri, astfel că ar fi utilă o cooperare cu aceste firme, precum și inființarea în cadrul firmelor a unor departamente care să centralizeze aceste transferuri de numerar.

Potrivit procuroarei Gianina Cornea, ar fi bună existența unui registru electronic unic, care să poată genera frecevența tranzacțiilor desfășurate de o anumită persoană, locul de unde provin banii, destinația. Un model de bune practici e la Western Union, unde există un departament care identifică și analizează tranzacțiile suspecte.

Dificultăți mari apar și în cazul identificării titularilor de drept de proprietate.

Există situații în care legătura dintre traficant și persoana interpusă e foarte dificil de probat, întrucât sunt folosite fel și fel de scheme (ex: titularul e bunica prietenului fiicei traficantului).

Pentru a ușura munca procurorilor ar trebui modificat modul în care se face evidența persoanelor.

Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară are baze de date organizate deficitar. Astfel, evidența bunurilor imobile e organizată după numele persoanei, neindividualizată prin alte date de identificare: CNP, părinți, data nașterii etc.

Au fost cazuri în care au fost transmise date cu imobile deținute de toate persoanele care aveau același nume cu persoana vizată de anchetă.

În cazul punerii în aplicare a măsurilor asiguratorii instituite asupra unor bunuri imobile, ordonanța procurorului se comunică de către de Agenția de cadastru tuturor oficiilor județene de cadastru pe raza teritorială a cărora există imobile deținute de persoane ce au același nume cu persoana vizată de anchetă, deși persoana e individualizată în ordonanță. Prin urmare, uneori se pune sechestru și asupra bunurilor unui terț, ceea ce se traduce prin timp pierdut pentru a remedia greșeala.

Soluția DIICOT: crearea unei baze de date actualizate, care să corespundă cerințelor unei investigații financiare.

Lipsa de baze de date centralizate cu privire la situația financiară a persoanelor reprezintă o altă provocarem deoarece datele privind bunurile mobile, imobile, conturile, veniturile, firmele gestionate de instituții diferite, iar unele răspund greu la solicitările adresate de DIICOT.

Inexistența unei baze de date centralizate crește și riscul deconspirării care decurge din multitudinea de entități implicate în transmiterea de date solicitate de procurori (ex: mandate privind tranzacțiile financiare ajung la cunoștința celor vizati, astfel încât anchetele sunt compromise, uneori iremediabil, întrucât traficanții își iau măsuri de protecție).

Alte provocări: lipsa de personal detașat - ofițeri de poliție, analiști financiari de la ANAF, precum și inexistența unui cadru legal care să permită răsturnarea sarcinei probei în cadrul investigării infracțiunilor de spălare de bani.

Directive europene insuficient transpuse

Eurodeputata Ramona Strugariu (USR PLUS/Renew Europe) a reamintit că există două directive europene (a 4-a și a 5-a) privind confiscarea extinsă care nu sunt transpuse în mod adecvat de niciun stat. 

În cazul României, nu sunt transpuse suficient, printre altele, în legislație prevederile privind acordarea de asistență medicală pentru victime, protejarea lor în cadrul cercetării penale.

Formarea profesională și specializarea ar trebui implementate mult mai serios. 

De asemenea, Strugariu a punctat faptul că inspectorii de muncă n-au cunoștințele necesare pentru a se implica în combaterea traficului de persoane. Nici polițiștii din zonele rurale și de frontieră nu au pregătire suficientă.