UPDATE 10:15

Cel puțin cinci persoane au fost ucise și alte 39 rănite, joi dimineață, într-un atentat cu mașină-capcană care a vizat o secție de poliție din provincia Diyarbakir, sud-estul Turciei, relatează BBC Online.

Atentatul nu a fost revendicat până în prezent, dar autoritățile turce au acuzat militanții Partidului Muncitorilor din Kurdistan (PKK).

Diyarbakir, din provincia cu același nume, este doar unul dintre orașele ai căror locuitori pleacă din calea gloanțelor. Din 2 decembrie 2015, cartierul Sur al vechiului oraș se află sub stare de asediu. Cine se aventurează afară, riscă să fie împușcat de lunetiștii aflați pe acoperișuri sau în clădiri. Să mergi pe mijlocul drumului nu este indicat.

Nimeni nu știe câți oameni au murit în ultimele luni, câți sunt civili, câți membri ai forțelor de securitate, câți membri ai Partidului Muncitoresc Kurd (PKK). Datele diferă în funcție de sursă.

Guvernul de la Ankara susține că anul trecut au fost uciși peste 3.000 de teroriști și 200 de membri ai forțelor de securitate. De civili nu spun nimic. Potrivit informațiile din tabără kurdă, doar de Crăciun au fost uciși ”cel puțin 30 de civili” și mult mai puțini "membri ai mișcării kurde". Cifre imposibil de verificat, susține corespondentul la Istanbul al Spiegel Online.

Războiul urban a început în sud-estul Turciei în vara anului 2015 – circa 10.000 de forțe ale autorității de la Ankara (armată, poliție etc) contra rebelilor kurzi. Un război fără niciun câștigător. Luptele se dau în mai multe locuri. Cele mai violente au loc în orașele Cizre și Silopi – și ele aflate sub stare de asediu - și în cartierul Sur din Diyarbakir, considerat dintotdeauna centrul rezistenței kurde.

Cu puțin timp înainte de Crăciun, forțele guvernamentale și-au intensificat acțiunile. Unele străzi amintesc, notează corespondentul Spiegel Online, de Siria. 

Un conflict din 1925, reaprins în 2015

În vara anului trecut, în regiune s-a reaprins un conflict izbucnit în 1925, la doi ani după fondarea Republicii Turcia. Atunci, kurzii s-au răzvrătit împotriva dominației guvernului central. În primul Război Mondial, ei au luptat de partea trupelor otomane împotriva britanicilor și francezilor, în speranța obținerii unei autonomii. Mustafa Kemal Atatürk, fondatorul Republicii, nu a vrut însă să audă de așa ceva. 

Între 1984 și 1999, PKK, considerat de Turcia, dar și de SUA și UE, drept organizație teroristă, a luptat împotriva forțelor de securitate turcești pentru același ideal. Războiul s-a purtat în special în munții din estul țării. Peste 40.000 de persoane și-au pierdut viața.

După alegerile din iunie 2015, când formațiunea conservatoare AKP a pierdut majoritatea, iar HDP a devenit primul partid pro-kurd reprezentat în Parlament, conflictul a reizbucnit.

Negocierile privind formarea unei coaliții au eșuat, astfel că Erdogan a organizat noi alegeri și AKP a obținut din nou, în noiembrie, majoritatea absolută.

În timpul campaniei electorale, politicienii AKP au subliniat în repetate rânduri că doar un guvern format de un singur partid ar putea pune capăt violențelor.

Deși în ultimii trei ani s-au purtat negocieri de pace între cele două părți, conflictul civil nu numai că a reînceput, dar a coborât din munți în orașe.

Urmarea: locuitorii din zona cu populație kurdă rămân adesea fără curent, fără alimente, fără apă atunci când sunt distruse conductele sau îngheață în condițiile în care sunt și zile de iarnă cu temperaturi de  minus 19 grade.

Puterea de la Ankara și-a anunțat clar obiectivul: distrugerea PKK și operațiuni militare ”până când zona va fi curățată de toți teroriștii”.

Oamenii a căror viață este dată peste cap de conflict au păreri împărțite vizavi de tinerii kurzi care s-au înrolat în PKK pentru a lupta împotriva forțelor guvernamentale. Unii îi admiră, în timp ce altora li se par prea radicalizați.

Cât despre Europa, kurzii cred că are alte griji.

"Europa se uită doar ca Turcia să nu lase atât de mulți refugiați să vină” pe teritoriul său, spune un proprietar de magazin din Sur.

"De aceea politicienii din Germania, Franța și alte țări nu vor să-și strice relațiile cu Turcia. Și, ca întotdeauna în istorie, kurzii sunt cei care pierd în cele din urmă”,

 a conchis el.

Cel puțin 32 de morți în ultimul weekend

Ultima ofensivă a forțelor guvernamentale a avut loc la sfârșitul săptămânii trecute. Cel puțin 32 luptători kurzi au fost uciși, în orașele Cizre și Sur, informează Reuters. În Silopi, 58 de militanți au fost reținuți în timp ce se dădeau drept rezidenți și încercau să părăsească orașul. În Diyarbakir, 14 soldați turci au fost răniți.

Agenția de presă notează că a fost unul dintre cele mai sângeroase weekend-uri din iulie 2015, când au fost abandonate negocierile de pace demarate de Ankara la sfârșitul lui 2012.

De la intensificarea operațiunilor împotriva PKK în decembrie, circa 448 de luptători kurzi au fost uciși. În această perioadă, conform datelor formațiunii prokurde HDP, 81 de civili din Sur și alte două orașe de la granița cu Siria au fost uciși.

Cemil Bayık, numărul doi în PKK a declarat, în decembrie 2015, că războiul civil se va intensifica în viitorul apropiat, relatează Today's Zaman.

”Noi (PKK) ne rezervăm dreptul de a trimite mai mulți luptători în orașele kurde din Turcia, deoarece este datoria noastră să protejăm populația”,

 a spus Bayık. 

Erdogan cere măsuri împotriva profesorilor ce se opun operațiunilor militare

Principala autoritate în învățământul superior a promis să ia măsuri împotriva cadrelor didactice care au semnat o scrisoare în care cer stoparea operațiunilor militare împotriva militanților kurzi, relatează Sputnik, citând Today's Zaman.

Președintele Erdogan a criticat aspru grupul Academicienii pentru Pace, acuzându-i pe membrii săi că subminează securitatea națională, după ce aceștia au citit, luni, scrisoarea în cadrul a două conferințe de presă la Istanbul, respectiv, Ankara.

Pentru a răspunde cererii lui Recep Erdogan, Consiliul Învățământului Superior s-a reunit de urgență și a anunțat va face ceea ce trebuie în privința cadrelor didactice. Consiliul nu are autoritatea de a-i sancționa pe profesori, dar poate face presiuni asupra universităților.

Peste1.000 de cadre didactice din 89 de universități au semnat scrisoarea prin care se cere stoparea conflictului și revenirea la negocierile de pace abandonate în iulie 2015.