Într-un interviu acordat EurActiv, eurodeputatul Siegfried Mureşan vorbeşte despre dezbaterile privind viitorul UE şi al bugetului post-Brexit, criticând lipsa de implicare a României în aceste discuţii cruciale.

Europarlamentarul PPE acuză faptul că premierul Mihai Tudose nu are o înţelegere a temelor importante europene şi trage un semnal privind lipsa de implicare a României în discuţiile privind bugetul UE post-Brexit, în condiţiile în care există riscuri la adresa politicii de coeziune, iar ţara noastră a beneficiat mult de pe urma acestor fonduri.

Un alt semnal de alarmă se referă la tentativele politicienilor de a împiedica activitatea justiţiei, acţiuni care au efecte asupra aderării la Schengen.

Referitor la acest aderarea la acest spaţiu, Mureşan nu e de acord cu ţările care nu doresc aderarea României şi Bulgariei, dar spune că Bucureştiul trebuie să ţină cont de rezervele lor privind lupta anticorupţie. 

În ceea ce priveşte Preşedinţia Consiliului UE, Siegfried Mureşan nu e mulţumit de cum se mişcă autorităţile române, reproşând lipsa de continuitate şi de expertiză în afaceri europene.

EurActiv: Discursul lui Juncker privind viitorul Europei nu prea a fost comentat în România. Toată lumea a salutat menţionarea de mai multe ori a României, propunerea de a organiza un summit post-Brexit la Sibiu, premierul Tudose a spus că pentru prima dată Comisia Europeană nu ne critică şi cam atât. De ce credeţi că la nivel de autorităţi nu s-a discutat mai mult?

Siegfried Mureşan: În primul rând pentru că premierul român nu înţelege temele pe care le avem pe agenda europeană. Din păcate, în loc să se asigure că România e o voce în combaterea crizelor care afectează toate statele europene, în depăşirea provocărilor cu care se confruntă Europa - fie că vorbim de agresivitatea Federaţiei Ruse în Est, fie că vorbim de insecuritatea dinspre Orientul Mijlociu, de provocările. inclusiv migraţia, dinspre Africa, securitate energetică, combaterea schimbărilor climaterice, combaterea terorismului - , în loc ca prim-ministrul să fie parte a acestei dezbateri, să ofere soluţii, creează inamici imaginari la Bucureşti şi nu contribuie cu nimic la îmbunătăţirea vieţii oamenilor.

Discursul preşedintelui Comisiei Europene a fost foarte important pentru România nu doar în acele puncte în care face referire la România, ci şi în ansamblu, propunând o serie de proiecte pentru aprofundarea integrării la nivelul Zonei Euro, spre exemplu. Dacă e să ne referim la acest aspect, autorităţile de la Bucureşti, şi în special Guvernul, trebuie să spună foarte clar: «vrem ca toate programele de integrare economică gândite în primul rând pentru Zona Euro să fie deschise şi statelor care încă nu sunt în zona euro, dar au obligaţia de a adera - conform Tratatului de aderare la UE - de îndată ce îndeplinesc criteriile, aşa cum e şi cazul României. Înţelegem că e nevoie de aprofundarea integrării economice la nivelul Zonei Euro, datorită interdependenţelor dintre economiile statelor ce au adoptat moneda unică, dar vrem ca aceşti paşi să fie deschişi tuturor statelor non-euro».

Acesta e un prim lucru pe care Guvernul român ar trebui să îl spună.

În al doilea rând, trebuie să aibă o poziţie pe negocierile care încep acum privind viitorul buget al UE. Dacă nu suntem parte a acestei dezbateri de la început ne vom lamenta degeaba la sfârşit, când vom concluziona că s-au împuţinat fondurile europene pentru România.

 

Preşedintele Juncker a spus câteva lucruri esenţiale, şi anume: viitorul buget va trebui să corespundă nevoilor UE după 2020. Au apărut noi provocări şi trebuie să alocăm resursele financiare pentru a le face faţă. Vrem ca UE să fie parte a soluţiei, să contribuie la combaterea terorismului, să fie mai multă siguranţă şi securitate în Europa. Prin urmare, trebuie să o echipăm cu instrumentele de care are nevoie, inclusiv cu resurse bugetare, pentru a oferi rezultate.

Şeful CE spune: «vreau un buget ambiţios, robust, pentru ca Europa să poată face tot ceea ce europenii aşteaptă de la ea». Din nefericire, până acum România nu a fost prezentă deloc în această dezbatere.

EurActiv: Ar putea fi afectată politica de coeziune după plecarea Marii Britanii?

Siegfried Mureşan: Nu există niciun secret că acest risc există. El există din mai motive: în primul rând, rata redusă de absorbţie a fondurilor europene în unele state. Iar noi suntem codaşi. Suntem la jumătatea exerciţiului multianual 2014-2020 şi abia acum începem absorbţia fondurilor europene.

Pe lângă rata redusă de absobţie, mai sunt invocate prognozele inexacte ale guvernelor. Şi aici iarăşi trebuie să mă refer la autorităţile de la Bucureşti, din păcate. Asta pentru că nu este niciun guvern ale cărui prognoze să fie mai departe de realitate decât cele ale Executivului român. Dacă ne amintim, în 2015, am estimat că vom absorbi în jur de 6,6 miliarde de euro şi am absorbit doar două miliarde de euro.

În documentele iniţiale privind bugetul UE după 2020, există mai multe scenarii privind acoperirea deficitului după ieşirea Marii Britanii din UE: câţi bani să colectăm, ce să finanţăm, pe ce să ne axăm, există cinci scenarii şi patru dintre acestea prevăd o reducere a politicii de coeziune.

 

De aceea, poziţia mea e următoarea: vor fi negocieri grele, astfel că trebuie să fim pregătiţi din timp şi trebuie să ne echipăm cu argumente privind continuarea politicii de coeziune. E necesar să spunem că ea este bună nu doar pentru statele beneficiare nete de fonduri europene, ci şi pentru statele contributoare nete. E şi în interesul Germaniei, al Suediei sau al Olandei ca infrastructura să fie dezvoltată în România, ca puterea de cumpărare de aici să crească, competivitatea economiei noastre să fie mai mare şi, implicit, mediul investiţional să fie favorabil investitorilor români sau străini. O infrastructură solidă facilitează circulaţia rapidă a bunurilor produse în România şi destinate altor pieţe din UE. De asemenea, o infrastructură robustă permite bunurilor produse în alte state membre să circule mai rapid spre România.

Dezvoltarea regiunilor cel mai puţin dezvoltate nu e doar în interesul acestor regiuni, ci în interesul întregii Uniuni: asta trebuie să spunem pe durata negocierilor.

EurActiv: Ce propuneri ale preşedintelui Juncker vi s-au părut interesante?

Siegfried Mureşan: În primul rând, afirmaţiile legate de obligativitatea statului de drept în UE, faptul că a spus că statul de drept în Uniunea Europeană nu e o opţiune, ci o obligaţie. E prima dată când Comisia Europeană arată că înţelege că lipsa statului de drept în fiecare ţară membră poate deveni un risc existenţial pentru UE în ansamblu. Şi anume, dacă într-un stat membru sunt instituţii slabe, justiţia nu-şi îndeplineşte misiunea, oamenii politici sunt deasupra legii, atunci cursul european al statului respectiv poate fi periclitat, pot apărea forţe politice populiste, ultranaţionaliste, xenofobe, care să pună în pericol procesul de integrare europeană, care să acţioneze în contra interesului Uniunii Europene şi, de aceea, acest mesaj al preşedintelui Comisiei Europene, care spune foarte clar că domnia legii e esenţială şi vom face tot ce ne stă în putere pentru a ne asigura că legea e respectată în toate statele membre, e un mesaj esenţial.

EurActiv: A avut vreo ţintă?

Siegfried Mureşan: A avut drept ţintă toţi acei oameni politici, indiferent că se află în majoritatea parlamentară de la Bucureşti, în Guvernul Poloniei sau în alte state, care încearcă să-şi croşeteze instituţii după bunul plac, care încearcă să afecteze mersul justiţiei, care folosesc în continuare Parlamentul pentru a împiedica acţiunile justiţiei, care încearcă să afecteze echilibrul puterilor în stat, să reducă din prerogativele instituţiilor care nu sunt în propria subordine. Oriunde aceşti oameni acţionează în propriul interes şi nu în interesul cetăţeanului, vor avea un opozant extrem de ferm în Executivul de la Bruxelles. Acesta e mesajul dat de preşedintele Juncker.

EurActiv: Şi şeful CE şi preşedintele francez, Emmanuel Macron, au vorbit de listele transnaţionale. Ce înseamnă mai exact aceste liste transnaţionale?

Siegfried Mureşan: Liste transnaţionale înseamnă că la următoarele alegeri europarlamentare cetăţenii nu vor mai alege, de exemplu, doar dintr-o listă de politicieni membri ai partidelor din România, ci vom avea pe lângă lista din România şi o listă europeană, de pe care vor alege un număr limitat de europarlamentari la nivelul întregului continent. În plus, pe lângă partidele româneşti vor putea vota, pe un al doilea buletin de vot, şi familii politice la nivel european.

Obiectivul e de a avea candidaţi care se prezintă în toată Europa, care fac campanie pe tot continentul, care prezintă teme comune electoratului, care pot confrunta electoratul cu puncte de vedere ale candidaţilor din alte state pentru a genera înţelegere pentru argumente existente în alte ţări, care poate încă nu sunt în statul tău membru. Aceste liste prezintă un avantaj în privinţa caracterului european al dezbaterii publice, însă au o serie de dezavantaje privind implementarea, logistica, cine ar decide acele liste, legislaţia electorală e încă diferită de la stat la stat.

De aceea, Grupul PPE are încă rezerve privind aceste liste, dar e important de ştiut că preşedintele Jean-Claude Juncker mai are doi ani de mandat şi în discursul său au fost două tipuri de propuneri. Au fost propuneri pe care, în mod evident, şi le asumă ca program pentru următorii doi ani de mandat: aprofundarea Zonei Euro, neuitând - cum am spus - de statele care nu sunt încă în Zona Euro, combaterea corupţiei, decizii legate de viitorul buget, întărirea Spaţiului Schengen, inclusiv prin aderarea României şi Bulgariei.

După aceea a fost şi viziunea europeană pe termen lung care a conţinut o serie de iniţiative despre care ştia dinainte că se vor lovi de rezistenţa unor state membre, a unor prim-miniştri, preşedinţi, europarlamentari, dar cred că a procedat corect menţionând aceste teme, plasându-le în dezbatere publică. Acum e momentul să începem să ne gândim, să discutăm, să luăm decizii. Cu siguranţă nu toate iniţiativele prezentate vor fi implementate.

EurActiv: Vorbind de Schengen, ce ar putea face Bucureştiul să convingă statele veşnic reticente?

Siegfried Mureşan: Noi îndeplinim condiţiile tehnice pentru aderarea la Spaţiul Schengen. Comisia Europeană o spune. Pe 27 septembrie a făcut din nou o solicitare oficială către Consiliul UE, instituţia care trebuie să decidă aderarea. Sunt state membre care au refuzat până acum să dea undă verde aderării României şi Bulgariei. Cred că aceste state nu acţionează corect, de vreme ce aderarea celor două state nu reprezintă niciun risc pentru siguranţa cetăţenilor acelor state. Comisia a dat asigurări recent în acest sens. Dimpotrivă, Spaţiul Schengen ar fi mai sigur cu România şi Bulgaria înăuntru, din moment ce fluxul de informaţii cu privire la riscul de securitate, persoane suspecte de terorism, de trafic de arme, trafic de droguri, fiinţe umane, ar include încă două state. Zona de securitate ar fi lărgită, de aici o întărire a securităţii.

Din acest motiv, cred că statele respective nu au dreptate, însă trebuie să înţelegem şi poziţia lor. Aceste state au rezerve legate de buna funcţionare a unor instituţii şi, mai ales, în ceea ce priveşte caracterul ireversibil al progreselor înregistrate în justiţie, în materie de stat de drept, combaterea corupţiei. Aceasta e poziţia lor şi trebuie să o combatem. Putem fi copii, să spunem «îndeplinim condiţiile tehnice» şi suntem supăraţi pe cei care nu ne acceptă şi ne aşezăm frumos în colţ. Dar nimic nu se va rezolva. Sau putem să înţelegem cu adevărat care e motivul, să le spunem unde nu au dreptate dar să şi înţelegem acolo unde au rezerve.

 

Ar trebui să fim atenţi la orice e legat de justiţie, stat de drept. Trebuie să fim atenţi la orice iniţiativă, fie că vine din partea unui ministru al justiţiei care afectează legile din acest domeniu, fie că e o tentativă a majorităţii parlamentare de a blocaj justiţia prin refuzul de a ridica imunitatea parlamentară a unui coleg din arcul majoritar. Toate aceste comportamente aduc un mare deserviciu României şi practic amână cu ani de zile aderarea noastră.

Ce poate face România: să continue lupta împotriva corupţiei, să-şi întărească instituţiile, să asigure buna funcţionare a statului de drept, să nu facă niciun pas înapoi în această direcţie, după cum, din păcate, în ultima perioadă Guvernul a dat semne că ar încerca. Până la urmă ar trebui să înţeleagă că orice amânare provoacă probleme cetăţenilor corecţi, care caută să călătorească în Europa, întreprinzătorilor români, care au produse de succes destinate exportului pe alte pieţe europene şi care, prin controlul la frontiere, întâmpină un impediment suplimentar în a-şi plasa produsele.

EurActiv: Ce spuneţi dvs. e în contradicţie cu direcţia în care merge ministrul Justiţiei, hotărât să păstreze legile justiţiei în forma iniţială…

Siegfried Mureşan: E evident că ceea ce susţin eu e în opoziţie fundamentală cu actualul Guvern de la Bucureşti, eu vreau să facem o politică de pe urma căreia să beneficieze oamenii corecţi, înreprinzătorii, iar ei vor să facă o politică pentru ei înşişi. Eu vreau ca legea să fie aplicată în egală măsură pentru toţi, să fie fermă, predictibilă, justiţia să lucreze pentru oameni, ei vor o justiţie slabă, sub control politic. E clar că diferenţa dintre mine şi ei e ireconciliabilă.

EurActiv: Cum stăm cu pregătirile pentru Preşedinţia Consiliului UE? Autorităţile spun că suntem în grafic, ba chiar l-am depăşit…

Siegfried Mureşan: Şi eu pot să fac un grafic şi să fim în acel grafic. Realitatea e că nu există continuitate, realitatea e că la vârful Guvernului nu există niciun fel de expertiză cu privire la afacerile europene. Prim-ministrul României are expertiză zero cu privire la ceea ce se întâmplă în Europa, îl numeşte pe preşedintele Comisiei Europene preşedinte al Consiliului European, are zero înţelegere pentru temele europene mari, pe care România va trebui să le gestioneze pe durata Preşedinţiei din 2019 şi nu înţelege cum poate plasa cu succes teme pe agenda europeană. Şi atunci devine victima aparatului său care îi spune: «Preşedinţia e o povară, trebuie să scăpăm de ea cât mai rapid, cu costuri cât mai mici».

Or prima preşedinţie a Consiliului UE deţinută de România e o oportunitate. E o oportunitate de a pune întreaga Românie pe harta UE şi de a aduce Europa cât mai aproape de români.

Eu spun aşa: organizaţi reuniunile ministeriale în provincie, arătaţi UE întreaga Românie. Guvernul a decis să organizeze toate aceste reuniuni în Palatul Parlamentului, or eu cred că România e mai mult decât Palatul Parlamentului şi au procedat greşit. Până acum, prin propunerea de a organiza un summit european post-Brexit la Sibiu, preşedintele Jean-Claude Juncker a făcut mai mult pentru a promova România pe durata Preşedinţiei decât a făcut întregul Guvern de la Bucureşti.

 

În al doilea rând, autorităţile trebuie să înţeleagă că pe durata Preşedinţiei noastre vor avea loc alegeri europarlamentare, cel mai probabil în mai 2019, ceea ce înseamnă că vom avea, de facto, trei luni de Preşedinţie după care Parlamentul European îşi încetează activitatea, întrucât eurodeputaţii vor merge în campanie în statele lor. Concluzia: vom avea doar trei luni pentru a avea succes, iar pentru a lăsa ceva în urmă trebuie să fim foarte bine pregătiţi.

În al treilea rând, vor fi teme de interes european pe care va trebui să le gestionăm. Pe 29 martie 2019 se vor împlini doi ani de la declanşarea procedurii de ieşire a Marii Britanii din UE şi va trebuie să vedem ce se întâmplă: va ieşi UK, vom continua negocierile, va ieşi cu un acord, va ieşi fără un acord, vor intra în vigoare acorduri tranzitorii. Pe fiecare din aceste scenarii, statul care deţine Preşedinţia are un rol esenţial.

Viitorul buget al UE, dezbaterea privind viitorul Uniunii lansată de Juncker, preluată de Macron şi în care Germania va juca un rol esenţial, de îndată ce va avea un nou guvern, toate aceste teme europene importante vor trebui gestionate de România. În plus, va trebui să adăugăm şi alte teme de interes regional, cu specific românesc pe agenda UE: vecinătatea estică, R. Moldova, Balcanii de Vest şi va trebui să evităm o logică naţionalistă, de genul să folosim Preşedinţia UE pentru a ne rezolva probleme.

 

Dacă aceasta e gândirea cu care Guvernul Tudose abordează Preşedinţia, atunci eu fac o prognoză: vor eşua şi vom pierde pentru totdeauna credibilitatea la nivelul UE. Încetaţi să vă gândiţi că Preşedinţia UE e un prilej pentru ridicarea MCV, acest mecanism va fi ridicat doar când ne vom îndeplini toate angajamentele.

Preşedinţia e o ocazie pentru noi să arătăm ce putem în UE şi nu trebuie privită ca o oportunitate de a ne rezolva propriile probleme şi frustări.

EurActiv: Sunteţi de acord cu declaraţia preşedintelui Macron că Europa are deja mai multe viteze şi ar fi cazul să o recunoaştem?

Siegfried Mureşan: Da, sunt de acord cu această declaraţie, în sensul în care există proiecte la care participă un număr mai mic de state decât numărul total de state membre UE: Spaţiul Schengen, Zona Euro. Aceste proiecte s-au dovedit a avea succes, deoarece s-au extins de-a lungul ultimilor ani. Obiectivul final trebuie să fie acela ca toţi paşii de integrare să fie deschişi tututor statelor membre şi acest lucru se va întâmpla cu Zona Euro. Toate statele membre, în afară de Danemarca, au obligaţia de a adera, de îndată ce îndeplinesc criteriile. La fel e şi cu Spaţiul Schengen, au aderat o serie de state în ultimii ani, vom adera şi noi, şi Bulgaria, şi Croaţia.

 

Europa cu mai multe viteze e de acceptat doar atunci când un grup de state membre doresc să meargă înainte într-un anumit domeniu, iar alte state membre nu doresc sau nu pot pentru moment. Cei care doresc să aprofundeze integrarea trebuie să o poată face fără a fi traşi înapoi de cei care nu vor, dar nu trebuie în viitor să stabilim niciun criteriu cantitativ sau calitativ care să excludă vreun stat membru.

În ceea ce priveşte România, e foate clar că aderarea la Schengen va convinge oamenii că Europa ne e deschisă, că vom fi în prima viteză de integrare, de aceea această duplicitate a unor state membre de a nu accepta România în acest spaţiu e periculoasă, având consecinţe negative tocmai în privinţa încrederea românilor în viitorii paşi de integrare europeană. Acceptarea României în Spaţiul Schengen ar face ca românii să privească cu mult mai puţină teamă viitorul aprofundării integrării europene.

EurActiv: Jean-Claude Juncker a susţinut că UE are un vânt favorabil în pânze. De atunci, au apărut însă evenimentele din Spania. Cât vor afecta ele construcţia europeană?

Siegfried Mureşan: E prea devreme să vorbim despre un efect european al evenimentelor din Spania. La dezbaterea de săptămâna trecută din Parlamentul European privind negocierile dintre UK şi UE, politicieni de la PPE, ALDE, din rândul ecologiştilor, social-democraţilor şi chiar comuniştilor l-au aplaudat pe negociatorul-şef al UE privind Brexit, Michel Barnier. Am văzut mai multă unitate pe această temă în PE decât am văzut oricând în ultimii trei ani de mandat pe orice altă temă.

E clar că provocările externe sunt o oportunitate pentru noi de a ne uni, de a găsi numitorul comun. Până acum am reuşit să fuctificăm astfel de oportunităţi, va trebui să facem la fel şi în continuare. Un moment esenţial va fi summitul european de la Sibiu, din 2019, care va fi punctul de pornire pentru viitorii paşi ai integrării europene.