De mai bine de un an de zile, politicienii români sunt atât de preocupați de „abuzurile” din domeniu, de schimbările de legislație și de numirea procurorilor-șefi încât ai crede că justiția este singura roată neunsă din România, iar restul funcționează perfect.

Despre fonduri europene, despre atragerea investitorilor străini, despre stabilitate macroeconomică, dobânzi sau inflație, despre strategia energetică sau dezvoltarea bursei se vorbește atât de rar încât ai zice că România strălucește la aceste capitole.

Ah, ba nu, în ultimele săptămâni, tema pensiilor a amenințat să detroneze schimbările din justiție în interes, dar numai pentru că PSD s-a străduit să ne convingă că statul oferă cel mai bun randament, iar administratorii fondurilor private sunt niște hoț..., eh, prea bine plătiți. De fapt, guvernanții au nevoie de banii din fondurile private, dar ar fi făcut mult mai ușor rost de sume importante dacă s-ar fi ocupat de temele din paragraful anterior.

Nu că nu ar fi probleme și în justiție. Achitarea lui Sebastian Ghiță, într-un dosar foarte important, o demonstrează. Dar în aceeași zi în care Înalta Curte de Casație și Justiție îl achita pe fostul deputat PSD, șefa curții acuza presiunile făcute asupra ei, în contextul în care Curtea Supremă urmează să mai anunțe câteva verdicte în dosare cu nume importante. Iar magistrații simt presiunea pusă de polticieni asupra lor, inclusiv prin discuțiile despre „statul paralel”. Un membru CSM a vorbit de arestările magistraților din Turcia după asocieri cu „statul paralel”.

Ce să mai, schimbările din justiție au un rol atât de important în societatea românească, încât ar putea fi motivul pentru care PSD va încerca suspendarea președintelui Klaus Iohannis, care nu a fost de acord cu „superministrul justiției”.

În tot acest scandal, Iohannis a făcut o mișcare-surpriză, propunerea unui vechi membru al PSD ca șef al Serviciului de Informații Externe. Să vedem cu ce rezultate.

Nu e de mirare că, în tot acest context agitat, românii au mai mare încredere în instituțiile UE decât în cele autohtone sau că sunt mai optimiști în privința economiei europene decât a creșterii celei naționale.

Și dacă tot vorbim de un context, recomandarea de lectură este o analiză The Economist despre riscurile ridicării unor lideri autoritari în democrații aflate la început și despre amenințările asupra democrației atunci când nu sunt sunt încă bine implementate mecanisme de control.