Din Siria în Cuba și înapoi în Siria – începutul neașteptat al unei călătorii spre Europa.

La sfârșitul liceului, un kurd ambițios dintr-un sat din nordul Siriei primește o bursă pentru studii în străinătate. Ajunge la Havana, în Cuba, pe cealaltă parte a planetei, unde învață spaniola. Se întoarce în Siria, dar în loc să predea, este angajat ca traducător de știri la agenția de presă oficială a statului sirian, SANA.

În 2011, se declanșează protestele la adresa lui Bashar al Assad și omul nostru începe o viață dublă. În timpul zilei, are spirit liber și este în primul rând al demonstrațiilor anti-regim. Seara merge, cuminte, la serviciu, unde traduce știri false favorabile regimului opresiv de la Damasc.

În mod inexplicabil, scapă de armată de unde, dacă l-ar fi luat, ar fi ieșit doar dezertor sau mort.

Când lucrurile încep să o ia complet razna, pleacă din Siria, nu înainte de a-și vedea fratele fugit și el din țară, tot de spaima recrutării.

La ultimul punct de control, arată grănicerilor nu pașaportul, ci legitimația de presă – finalul paradoxal al vieții sale duble.

Cu un rucsac în spate, Elias pornește spre Europa, în căutarea unei vieți mai bune. Visează la Germania sau la țările scandinave. Lasă totul în urma sa.

Video - Partea întâi - The UNCOUNTRIED - Am scăpat de moarte

  Notă importantă: Materialul video conține imaginea unul copil. Cadrele unde fața copilului este identificabilă au fost blurate.
Materialul video are subtitări în română și engleză și este disponibil în format HD. Vă rugăm selectați aceste elemente utilizând butonul Setări/Settings al YouTube.

Reporter: Care era destinația ta?

Elias: Eram activist în Siria. Organizam proteste la universitate ca un simplu kurd. Erau cam 300.000 de kurzii fără naționalitate siriană - chiar dacă erau născuți acolo și trăiseră acolo, nu aveau cetățenie.

Acesta a fost unul dintre motivele pentru care am început să mă gândesc la părăsirea Siriei. Asta se întâmpla în 2003. Am primit o bursă să studiez în Cuba, să studiez spaniolă. Am decis că era o opțiune mai bună pentru mine, căci alternativa ar fi fost să ajung în închisoare, în închisoarea guvernului sirian. Așa că am început o carieră nouă – noi studii – acolo în Cuba. Am stat șapte ani acolo studiind. De fapt, mă gândeam să nu mă mai întorc în Siria, dar bursa mă obliga să mă întorc în țară să lucrez la stat pentru dublul perioadei petrecute la studii.

Ar fi trebuit să mă întorc în Siria și să predau spaniolă la Universitate, dar după câteva luni a început revoluția. Așa că ei au decis sa mă transfere la agenția siriană de presă, SANA, ca jurnalist și traducător. Așa am ajuns să fiu „jurnalist”, nu un jurnalist oficial, dar scriam online.

Eram parte și din revoluția pașnică care începuse pe străzi. Am mers pe străzi să cerem reforme - reforme politice și economice.

„Era foarte greu pentru mine să lucrez cu ei, dar am fost forțat să lucrez cu ei. (...) Dacă aș fi zis <<nu>> , ar fi putut să mă omoare imediat.”

Reporter: Și cereați și respectarea drepturilor omului?

Elias: Bineînțeles.

Era foarte greu pentru mine să lucrez cu ei, dar am fost forțat să lucrez cu ei. Nu a fost o alegere. Dacă aș fi zis „nu”, ar fi putut să mă omoare imediat. Dacă aș fi decis să nu lucrez cu ei, ar fi fost mult mai rău.

Reporter: Așa ai ajuns să fi activist pe străzi în timpul zilei și jurnalist pentru guvern noaptea?

„<<…fii atent, dacă detectează că nu traduci de fapt, te vor ucide imediat>>”

Elias: ... pentru guvern, exact. Traduceam lucruri care nu erau legate de realitate. În fața mea, am văzut cum au început să omoare oameni. Am văzut cum guvernul voia să schimbe percepția asupra protestelor – să spună că nu sunt pașnice. Au forțat oamenii să o facă.

Am o poveste despre un tip, care și-a dat seama că nu traduceam lucrurile acestea în știri și mi-a spus să fiu atent. Era un prieten, lucra la departamentul pentru limba spaniolă. Mi-a spus: „fii atent, dacă detectează că nu traduci de fapt, te vor ucide imediat”.

Nu a fost ușor să merg la protest și (în același timp) să lucrez acolo. Erau întotdeauna tipi care mă anunțau că ei - guvernul - mă urmăresc. Așa că eu mergeam la protest, dar ei puneau ceva în fața mea ca să...

„Am început să mă gândesc că singura modalitate de a supraviețui este să fiu suficient de inteligent. Să simulez că <<în regulă, băieți, sunt cu voi, sunt cu guvernul>>.”

Reporter: Cum ajungeau mesajele acestea la tine? „Uite, suntem în spatele tău, pe urmele tale”, cum primeai mesajele acestea?

Elias: Nu, nu, era pur și simplu... La un moment dat, un tip mi-a spus: „Domnule, e cineva aici!”. M-am uitat în spate și am întrebat „Știți cine sunt?” și mi-a răspuns „Știu”. I-am spus: „Sunt jurnalist la SANA” și mi-a răspuns: „Știu”. Știau. Voiau să mă anunțe, să mă facă să simt...

Reporter: …că îți urmăreau fiecare mișcare.

Elias: Exact... că verificau tot.

Am început să mă gândesc că singura modalitate de a supraviețui este să fiu suficient de inteligent. Să simulez că: „în regulă, băieți, sunt cu voi, sunt cu guvernul”. Câteodată făceau ceva doar să mă forțeze să spun altceva. Dar eu eram tot timpul: „în regulă, aveți dreptate, aveți dreptate”. Trebuia să supraviețuiesc și să-mi scap fratele de serviciul militar.

Ei lucrează în felul acesta să te facă să simți că... Să te amenințe, să te facă să te simți că „hei, te controlăm”, dar nu controlează nimic. Nu pot controla ceva.

Foloseam atunci o legitimație de presă de la SANA. Îmi dădea acces peste tot. Legitimația asta mi-a salvat viața. Peste tot, la toate punctele de control, foloseam legitimația aceasta. Chiar și când am fugit... S-a întâmplat ceva stupid... Viața mea era în joc... La primul control, au oprit autobuzul și ne-au spus să coborâm, voiau să ne legitimeze. „Dă-mi cardul tău de identitate!” și le-am dat legitimația mea. În momentul acela, m-am gândit că dacă îmi verifică numele, mă vor lua imediat și vor ști că am încercat să fug și toată povestea... Așa că am ieșit, le-am dat legitimația pentru ultima oară. „Sunt jurnalist și sunt în misiune să mă duc în orașul meu să documentez niște subiecte acolo”. Mi-au spus: „Scuze, mergeți mai departe”. A fost chiar așa și am supraviețuit etapa aceasta. Dar drumul era foarte periculos, pentru că... Și opoziția era periculoasă pentru mine, pentru că lucram pentru SANA. Cu ISIS era la fel.

Reporter: Dar ai fost forțat să faci treaba aceasta…

Elias: Da, dar nimeni nu știa. Voiam să scap de povestea asta. Orice s-ar fi putut întâmpla... chiar și mai mult sub controlul ISIS.

Reporter: Practic ai fost amenințat din trei părți, de toate părțile...

Elias: Da, exact, de toată lumea. Am fost amenințat de toate părțile.

„Am lăsat în urmă tot. Mi-am părăsit mama, familia, acolo. Tot ce era prețios pentru mine a rămas în Siria.”

Reporter: Când ai plecat din Siria?

Elias: În 2013.

Reporter: Ai avut aproape trei ani de muncă acolo.

Elias: Da. Am văzut distrugerea din acești trei ani.

Reporter: Spune-mi, când ai plecat din Siria, ce ai lăsat în urmă?

Elias: Am lăsat în urmă tot. Mi-am părăsit mama, familia, acolo. Tot ce era prețios pentru mine a rămas în Siria. Da. Am fost forțat să plec, pentru că nu mai era sigur pentru mine să rămân în Siria.

Reporter: Ei sunt în siguranță? Mai sunt acolo?

Elias: O parte din membrii familiei mele sunt acolo. Cel puțin mama mea... Ea nu vrea să plece. Pentru că - știți, așa gândesc oamenii bătrâni. După ce și-a petrecut toată viața în Siria, nu vrea să plece. Nu e ușor. Imaginați-vă, dacă pentru noi e greu, cum trebuie să fie pentru o femeie în vârstă.

                                                                                             Sfârșitul primei părți

Vizionează partea a doua:  VIDEO-INTERVIU: Am plecat din Siria, m-am stabilit în Bulgaria. „Acum, sunt profesor în Sofia”

Photogallery I: Syrian refugee in Bulgaria

Autori: Ovidiu Vanghele (interviu cu Elias, background reporting), Laurențiu Diaconu-Colintineanu (filmări), Dani Drăgan (editare), Andrei Schwartz (interviu cu Mathijs le Rutte, editare), Paula Căbescu (activități conexe post-editării video).

Vezi secțiunea THE UNCOUNTRIED

Vezi materialele din Serbia

VIDEO / INTERVIU O oprire în Serbia – Partea II: Oameni care se ajută

(En.) Making a stop in Serbia – Part I: The killer journey
(En.) Making a stop in Serbia – Part II: People helping people

Vezi materialele din Romania
VIDEO / INTERVIU Refugiat în România: „Am fugit să nu fiu ucis. Familia a vândut tot și banii i-am dat traficanților”
(En.) VIDEO Refugee in Romania: "I left to avoid being killed. My family sold everything to pay the smugglers.”

Vezi materialele din Bulgaria
VIDEO / INTERVIU (I) Am plecat din Siria, m-am stabilit în Bulgaria – Partea I: „Am scăpat de moarte”

VIDEO-INTERVIU (II): Am plecat din Siria, m-am stabilit în Bulgaria. „Acum, sunt profesor în Sofia”

 

Proiectul nostru

Ruta pe care refugiații curg din Siria spre Europa nu s-a închis după vârful din anul 2015. Doar numărul celor care ajung în Vestul bogat și plin de oportunități a scăzut, după ce traseul s-a îngreunat mult față de conjunctura favorabilă din urmă cu un an și ceva.

Unele state și-au închis, practic, granițele, forțând valul de oameni sa le ocolească sau blocând pur si simplu mii de oameni pe drumul lor spre visul european.

Ajutarea refugiaților este în continuare o problemă pentru statele sărace din regiune, care nu au suficiente resurse pentru a-i găzdui și care s-au trezit, peste noapte, cu mii de oameni vulnerabili pentru care trebuie să asigure condiții minime de viață.

EurActiv România a documentat cu sprijinul financiar oferit de German Marshall Fund – Black Sea Trust, dificultățile și tragediile imigranților și refugiaților mai vechi sau mai noi din Orientul Mijlociu care bat la poarta Europei. Ne-am uitat mai atent la provocările cu care se confruntă, dar și la oportunitățile pe care le pot accesa pentru a-și reface viața, la povești de groază despre modul în care oamenii au scăpat de la moarte și la exemple formidabile de compasiune, la prejudecăți înșelătoare și neînțelegeri ce privesc realitățile zilnice și la cazuri extraordinare de integrare.